doctoricesc definitie

24 definiții pentru doctoricesc

doctoricésc, ~eáscă a vz doftoricesc
doftoricésc, ~eáscă a [At: DEX / V: doct~ / Pl: ~ești / E: doftor + -icesc] (Pop) Medical.
doftoricí [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~césc / E: doftor] (Pop) 1 vt A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).
DOCTORICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. doftoricesc.
DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici.
DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricésc, -eáscă adj.] – Doftor + suf. -icesc.
DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.
DOCTORICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. doftoricesc.
DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici.
DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricésc, -eáscă adj.] – Doftor + suf. -icesc.
DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.
DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoricești, adj. (Popular și familiar) De doctor, medical. Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95.
DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular și familiar) A îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.
doftoricésc (pop.) adj. m., f. doftoriceáscă; pl. m. și f. doftoricéști
doftoricí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 să doftoriceáscă
doftoricésc adj. m., f. doftoriceáscă; pl. m. și f. doftoricéști
doftoricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoriceáscă
DOCTORICÉSC adj. v. medical.
DOFTORICÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.
DOCTORICÉSC ~eáscă (~éști) fam. 1) Care ține de doctori; propriu doctorilor. 2) Care ține de medicină; propriu medicinei; medical. /doctor + suf. ~icesc
A DOCTORICÍ ~ésc tranz. pop. v. A DOCTORI. /v. a doctori
doftoricésc, -eáscă adj. (d. doftor, cu sufixu slav -ičeskiĭ). Vechĭ. Rar azĭ. Medical. – Ca adv. -ește.
doctoricesc adj. v. MEDICAL.
doftorici vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.

doctoricesc dex

Intrare: doftoricesc
doctoricesc
doftoricesc adjectiv
Intrare: doftorici
doctorici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
doftorici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: doctoricesc
doctoricesc