Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru doctorat

doctor├ít sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr doctorat] 1 Stagiu de calificare ╚Ötiin╚Ťific─â superioar─â, dup─â terminarea studiilor universitare, pentru ob╚Ťinerea titlului de doctor (2). 2 Examen final de sus╚Ťinere a lucr─ârii ╚Ötiin╚Ťifice concepute ├«n timpul doctoratului (1). 3 Titlul de doctor (2).
DOCTOR├üT, doctorate, s. n. Stagiu de calificare ╚Ötiin╚Ťific─â superioar─â, efectuat dup─â terminarea studiilor universitare, ├«n vederea ob╚Ťinerii titlului de doctor (2); examen final, de sus╚Ťinere a unei lucr─âri, dat pentru ob╚Ťinerea acestui titlu; titlu de doctor (2) ob╚Ťinut ├«n urma acestui examen. ÔÇô Din fr. doctorat.
DOCTOR├üT, doctorate, s. n. Stagiu de calificare ╚Ötiin╚Ťific─â superioar─â, efectuat dup─â terminarea studiilor universitare, ├«n vederea ob╚Ťinerii titlului de doctor (2); examen final, de sus╚Ťinere a unei lucr─âri, dat pentru ob╚Ťinerea acestui titlu; titlu de doctor (2) ob╚Ťinut ├«n urma acestui examen. ÔÇô Din fr. doctorat.
DOCTOR├üT, doctorate, s. n. Treapta cea mai ├«nalt─â ├«n calificarea oamenilor de ╚Ötiin╚Ť─â din ├«nv─â╚Ť─âm├«ntul superior; examenul dat ├«n acest scop. ╚śi-a dat doctoratul. Ôľş Doi ani ├«mi luase teza de doctorat ├«n filozofie. CAMIL PETRESCU, T. III 498.
doctorát s. n., pl. doctoráte
doctorát s. n., pl. doctoráte
DOCTOR├üT s.n. Form─â de studii suprauniversitare, const├ónd dintr-o serie de cursuri, examene ╚Öi o tez─â, organizate pe l├óng─â institu╚Ťiile de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior ╚Öi care confer─â titlul de doctor ├«ntr-o anumit─â specialitate. ÔÖŽ Calificarea posesorului titlului de doctor (├«n ╚Ötiin╚Ťe); examen final de sus╚Ťinere a tezei pentru ob╚Ťinerea titlului de doctor. [< fr. doctorat].
DOCTOR├üT s. n. form─â de studii suprauniversitare const├ónd dintr-o serie de cursuri, examene ╚Öi o tez─â, organizate pe l├óng─â institu╚Ťiile de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior ╚Öi care confer─â titlul de doctor ├«ntr-o anumit─â specialitate; doctorantur─â. (< fr. doctorat)
DOCTOR├üT ~e n. 1) Perioad─â de calificare ╚Ötiin╚Ťific─â ├«n vederea ob╚Ťinerii titlului de doctor; doctorantur─â. 2) Examen pentru ob╚Ťinerea titlului de doctor prin sus╚Ťinerea unei lucr─âri (teze). 3) Titlu de doctor. /<fr. doctorat, lat. doctoratus
doctorat n. 1. cel mai înalt grad ce conferă o Facultate; 2. examenul de trecut spre a se face doctor.
* doctor├ít n., pl. e (fr. doctorat, d. mlat. doctoratus). Gradu, titlu de doctor. A lua, a trece doctoratu sa┼ş a da doctoratu (adic─â examinu de doctorat), a lua titlu de doctor.
DOCTORAT s. aspirantur─â. (├Än unele ╚Ť─âri ~ se nume╚Öte aspirantur─â.)

Doctorat dex online | sinonim

Doctorat definitie

Intrare: doctorat
doctorat substantiv neutru