Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru docimologie

docimolog├şe sf [At: MDENC / Pl: ~ii / E: fr docimologie] Disciplin─â care studiaz─â sistematic examenele ╚Öi concursurile, ├«n scopul ├«mbun─ât─â╚Ťirii condi╚Ťiilor ╚Öi structurii lor.
docimolog├şe s. f., art. docimolog├şa, g.-d. docimolog├şi, art. docimolog├şei
docimolog├şe s. f., art. docimolog├şa, g.-d. docimolog├şi, art. docimolog├şei
DOCIMOLOG├ŹE s.f. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul sistematic al examenelor ╚Öi al concursurilor ├«n scopul ├«mbun─ât─â╚Ťirii condi╚Ťiilor ╚Öi structurii lor. [Gen. -iei. / < fr. docimologie, cf. gr. dokime ÔÇô examen, logos ÔÇô studiu].
DOCIMOLOG├ŹE s. f. disciplin─â care cerceteaz─â problemele examin─ârii ╚Öi not─ârii elevilor, a candida╚Ťilor la examene ╚Öi concursuri. (< fr. docimologie)
DOCIMOLOG├ŹE f. Teorie a examin─ârii ╚Öi a not─ârii elevilor. /<fr. docimologie
DOCIMO- ÔÇ×examen, examinare, notareÔÇŁ. ÔŚŐ gr. dokime ÔÇ×prob─â, examenÔÇŁ > fr. docimo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. docimo-. Ôľí ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul examin─ârii ╚Öi not─ârii elevilor; sin. docimonomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., docimologie*.

Docimologie dex online | sinonim

Docimologie definitie

Intrare: docimologie
docimologie substantiv feminin