docimazíe sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr docimasie] 1 Examen de laborator folosit în medicina judiciară pentru determinarea cauzelor unei morți. 2 (Îs) ~ pulmonară Probă care determină dacă un copil s-a născut mort sau a murit după naștere. 3 Cercetare făcută în vechea Atenă asupra cetățenilor care urmau să primească funcții. 4 Disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute în minereuri.

DOCIMAZÍE, docimazii, s. f. Examen de laborator prin care se stabilește (în medicina judiciară) starea unui organ în momentul morții. – Din fr. docimasie.

DOCIMAZÍE, docimazii, s. f. Examen de laborator care urmărește să stabilească (în medicina judiciară) cauzele morții cuiva. – Din fr. docimasie.

docimazíe s. f., art. docimazía, g.-d. art. docimazíei; pl. docimazíi, art. docimazíile

docimazíe s. f., art. docimazía, g.-d. art. docimazíei; pl. docimazíi, art. docimazíile

DOCIMAZÍE s.f. 1. Cercetare care se făcea în vechea Atenă asupra cetățenilor care urmau să primească diferite funcții. 2. Cercetare a cauzelor unui deces prin probe speciale de laborator. 3. Disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri. [Gen. -iei. / < fr. docimasie, gr. dokimasia].

DOCIMAZÍE s. f. 1. mod de verificare și selecționare a candidaților la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică. 2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie. 3. disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri; docimastică (II). (< fr. docimasie, gr. dokimasia)

DOCIMAZÍE ~i f. Examen de laborator (în medicina judiciară) care stabilește cauzele morții. /<fr. docimasie, gr. dokimasia