Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru docilitate

docilit├íte sf [At: NEGULICI / V: (├«nv) duc~ / Pl: ~itß║»╚Ťi / E: fr docilit├ę, lat docilitas, -atis] Supunere cu u╚Öurin╚Ť─â la orice, f─âr─â proteste.
ducilitáte sf vz docilitate
DOCILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi docil; supunere. ÔÇô Din fr. docilit├ę, lat. docilitas, -atis.
DOCILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi docil; supunere. ÔÇô Din fr. docilit├ę, lat. docilitas, -atis.
DOCILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea celui care se supune cu u╚Öurin╚Ť─â, care se las─â condus de al╚Ťii. Era uimitoare docilitatea cu care ele... executau... mi╚Öc─ârile. CAMIL PETRESCU, U. N. 98.
docilit├íte s. f., g.-d. art. docilitß║»╚Ťii
docilit├íte s. f., g.-d. art. docilit─â╚Ťii
DOCILITÁTE s. v. ascultare.
DOCILIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öirea de a fi docil; supunere, bl├ónde╚Ťe. [Cf. fr. docilit├ę, lat. docilitas].
DOCILIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi docil. (< fr. docilit├ę, lat. docilitas)
DOCILITÁTE f. Caracter docil. /<fr. docilite, lat. docilitas, ~atis
docilitate f. dispozi╚Ťiune natural─â de a fi lesne condus: docilitatea e prima condi╚Ťiune a progresului.
* docilitáte f. (lat. docilitas, -átis). Calitatea de a fi docil.
DOCILITATE s. ascultare, cumin╚Ťenie, supunere, (livr.) obedien╚Ť─â, (rar) cumin╚Ťie, sumisiune, supu╚Öenie, (├«nv.) ascult─âm├«nt, plec─âciune, subordina╚Ťie. (~ unei persoane.)

Docilitate dex online | sinonim

Docilitate definitie

Intrare: docilitate
docilitate substantiv feminin
ducilitate