docénță sf [At: CADE / Pl: ~țe / E: docent + -ență] 1 Titlul, gradul sau funcția de docent (1). 2 (Ședință de) evaluare de către o comisie a activității unui doctor în științe, în urma căreia se acordă titlul de docent (1).

DOCÉNȚĂ, docențe, s. f. Titlul, gradul sau funcția de docent; examen pentru obținerea acestui titlu sau grad. – Docent + suf. -ență.

DOCÉNȚĂ, docențe, s. f. Titlul, gradul sau funcția de docent; examen pentru obținerea acestui titlu sau grad. – Docent + suf. -ență.

DOCÉNȚĂ, docențe, s. f.Titlul și funcțiunea de docent. Doctorul Băllan... își susține luni examenul de docență. CAMIL PETRESCU, T. III 296.

docénță s. f., g.-d. art. docénței; pl. docénțe

docénță s. f., g.-d. art. docénței; pl. docénțe

DOCÉNȚĂ s.f. Titlul și demnitatea de docent. ♦ Examen pentru obținerea acestui titlu. [< it. docenza].

DOCÉNȚĂ s. f. titlul și demnitatea de docent; examen pentru obținerea acestui titlu. (< it. docenza)

DOCÉNȚĂ ~e f. 1) Funcție de docent. 2) Durata acestei funcții. /docent + suf. ~ență