Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru dobitocesc

dobitoc├ęsc, ~e├ísc─â a [At: M. COSTIN, O. 161 / Pl: ~e╚Öti / E: dobitoc + -esc] 1 (├Änv) Care apar╚Ťine dobitocului (1). 2 Referitor la dobitoc (1). 3 De dobitoc (2). 4 Specific unui dobitoc (2).
DOBITOC├ëSC, -E├üSC─é, dobitoce╚Öti, adj. 1. Care apar╚Ťine dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. ÔÇô Dobitoc + suf. -esc.
DOBITOC├ëSC, -E├üSC─é, dobitoce╚Öti, adj. 1. Care apar╚Ťine dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. ÔÇô Dobitoc + suf. -esc.
DOBITOC├ëSC, -E├üSC─é, dobitoce╚Öti, adj. 1. De dobitoc, al dobitoacelor. ├Ämp─âr─â╚Ťia dobitoceasc─â, Ca ╚Öi a noastr─â cea omeneasc─â, Statornicie vecinic─â n-are. ALEXANDRESCU, M. 347. 2. Fig. De om f─âr─â inteligen╚Ť─â, prostesc. Acela╚Öi dispre╚Ť incon╚Ötient ╚Öi dobitocesc de ce poate s─â se petreac─â ├«n inima ╚Öi mintea unui b─âiat care ├«ncepe ╚Öi el a sim╚Ťi ╚Öi a pricepe lucrurile. VLAHU╚Ü─é, la TDRG.
dobitoc├ęsc adj. m., f. dobitoce├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. dobitoc├ę╚Öti
dobitoc├ęsc adj. m., f. dobitoce├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. dobitoc├ę╚Öti
DOBITOCÉSC adj. v. prostesc.
DOBITOC├ëSC ~e├ísc─â (~├ę╚Öti) 1) Care este caracteristic pentru dobitoace; de dobitoc. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de inteligen╚Ť─â. /dobitoc + suf. ~esc
dobitocesc a. ce ╚Ťine de dobitoc. ÔĽĹ adv. ca un dobitoc.
dobitoc├ęsc, -e├ísc─â adj. (d. dobitoc). Animalic, de animal. Stupid: fa╚Ť─â dobitoceasc─â.
DOBITOCESC adj. prostesc. (O purtare ~.)

Dobitocesc dex online | sinonim

Dobitocesc definitie

Intrare: dobitocesc
dobitocesc adjectiv