doberman definitie

9 definiții pentru doberman

dóberman sm [At: ENC. VET. / Pl: ~i / E: eg doberman, ger Doberman] 1 Rasă de câini de talie mare, cu păr scurt și lucios, negru, maro sau gri. 2 Câine din rasa doberman (1).[1] modificată
DÓBERMAN, dobermani, s. m. Rasă de câini de talie mijlocie, cu părul scurt și lucios, de culoare neagră, maro sau gri. – Din germ. Dobermann.
DÓBERMAN, dobermani, s. m. Rasă de câini de talie mijlocie, cu părul scurt și lucios, de culoare neagră, maro sau gri. – Din germ. Dobermann.
dóberman s. m., pl. dóbermani
dóberman s. m., pl. dóbermani
DOBERMÁN s.m. Rasă de câini de talie mare, cu păr scurt, negru, maro sau gri-albăstrui cu pete roșcate, originar din Germania. [< engl. doberman, cf. Doberman – cel care a crescut pentru prima dată astfel de câini].
DOBERMAN s. m. rasă de câini de pază și de companie, de talie mare, cu păr scurt, negru, maro sau gri-albăstrui, originar din Germania. (< germ. Dobermann)
DÓBERMAN ~i m. 1) Rasă de câini de talie mijlocie, cu părul scurt și lucios, de culoare neagră, maro sau gri. 2) Câine din această rasă. /<germ. Dobermann
DÓBERMAN (< germ.) s. m. Rasă de câini originară din Thuringia, de talie mijlocie (60-70 cm, 20-26 kg), cu corp musculos, păr scurt, negru, gri-albăstrui, maro-închis, cu nuanțe distinct localizate ruginii; inteligent, viguros, rapid, excelent pentru pază, companie, apărare.

doberman dex

Intrare: doberman
doberman substantiv masculin