Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru dizolva

dizolv├í vtr [At: S─éULESCU, HR. II, 331/2 / V: (├«vr) ~v├ş / S ╚Öi: diso~ / Pzi: diz├│lv / E: lat dissolvere] 1-2 (D. o organiza╚Ťie, o asocia╚Ťie, o societate, o adunare etc.) A (se) desfiin╚Ťa ca persoan─â juridic─â Si: a (se) anula. 3-4 (Spc; d. parlament sau o alt─â adunare legislativ─â) A-╚Öi ├«ncheia sau a face s─â-╚Öi ├«ncheie activitatea legislativ─â convoc├ónd alegeri anticipate. 5-6 (D. o substan╚Ť─â solid─â, lichid─â sau gazoas─â) A (se) dispersa ├«n alt─â substan╚Ť─â (lichid─â), spre a forma ├«mpreun─â o solu╚Ťie Si: a (se) descompune, (rar) a solvi, (fam) a (se) topi.
DIZOLV├ü, diz├│lv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substan╚Ť─â solid─â, lichid─â sau gazoas─â s─â se disperseze ├«n alt─â substan╚Ť─â (lichid─â), spre a forma ├«mpreun─â o solu╚Ťie. ÔŚŐ Refl. Zah─ârul se dizolv─â ├«n ap─â. 2. A desfiin╚Ťa ca persoan─â juridic─â o organiza╚Ťie, o asocia╚Ťie, o societate, o adunare etc. ÔÇô Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.
DIZOLV├ü, diz├│lv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substan╚Ť─â solid─â, lichid─â sau gazoas─â s─â se disperseze ├«n alt─â substan╚Ť─â (lichid─â), spre a forma ├«mpreun─â o solu╚Ťie. ÔŚŐ Refl. Zah─ârul se dizolv─â ├«n ap─â. 2. A desfiin╚Ťa ca persoan─â juridic─â o organiza╚Ťie, o asocia╚Ťie, o societate, o adunare etc. ÔÇô Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.
DIZOLV├ü, diz├│lv, vb. I. Tranz. 1. A dispersa molecular o substan╚Ť─â solid─â, lichid─â sau gazoas─â ├«n alt─â substan╚Ť─â (adesea lichid─â) ob╚Ťin├«ndu-se astfel o solu╚Ťie. Tinctura de iod se prepar─â dizolv├«nd iodul ├«n alcool. ÔŚŐ Refl. Sulfatul de magneziu se dizolv─â ├«n ap─â. 2. (Cu privire la o societate, la o adunare etc.) A face s─â-╚Öi ├«nceteze activitatea, s─â nu mai func╚Ťioneze. S─â dizolv─âm Camera. ALECSANDRI, T. 1735.
dizolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 dizólvă
dizolvá vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. și pl. dizólvă; conj. prez. 3 sg. și pl. dizólve
DIZOLV├ü vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zah─ârul ├«n ap─â.) 2. a desfiin╚Ťa. (A ~ o organiza╚Ťie.)
DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri.
DIZOLV├ü vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substan╚Ť─â) A (se) amesteca, topi ├«ntr-un lichid sau ├«ntr-un gaz, ob╚Ťin├ónd(u-se) o solu╚Ťie omogen─â, a (se) dispersa ├«ntr-un lichid sau ├«ntr-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desfiin╚Ťa, a-╚Öi ├«nceta activitatea. [P.i. diz├│lv. / < lat., it. dissolvere].
DIZOLV├ü vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substan╚Ť─â) a (se) dispersa ├«ntr-un lichid, ├«ntr-un gaz, ob╚Ťin├ónd(u-se) o solu╚Ťie omogen─â. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiin╚Ťa, a-╚Öi ├«nceta activitatea. II. refl. (fig.) a ├«nceta s─â mai existe; a disp─ârea. (< lat., it. dissolvere)
A DIZOLV├ü diz├│lv tranz. 1) A face s─â se dizolve. 2) A face s─â ├«nceteze existen╚Ťa; a desfiin╚Ťa. /<lat. dissolvere
A SE DIZOLV├ü se diz├│lv─â intranz. (despre substan╚Ťe) A se dispersa ├«ntr-o substan╚Ť─â lichid─â, form├óndu-se o solu╚Ťie omogen─â. /<lat. dissolvere
dizolv├á v. 1. a separa p─âr╚Ťile unui corp, a-l descompune: apa dizolv─â sarea; 2. a face s─â ├«nceteze de a exista prin risipirea p─âr╚Ťilor: a dizolva o adunare; 3. a desfiin╚Ťa: a dizolva o c─âs─âtorie.
* dis├│lv, a -├í v. tr. (lat. dis-s├│lvere -sol├║tum, fr. dis-soudre, -solvant. V. absolv, rezolv. ÔÇô Se conjug─â ca absolv). Chim. Descompun p─âtrund, separ moleculele unu─ş: apa disolv─â zaharu, dar nu ╚Öi unt-de-lemnu. Risipesc, ├«mpr─â╚Öti─ş: a disolva un parlament. Rup, anulez: a disolva o c─âs─âtorie. Stric, conrup: a disolva obice─şurile. ÔÇô Fals dizolv.
DIZOLVA vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zah─ârul ├«n ap─â.) 2. a desfiin╚Ťa. (A ~ o organiza╚Ťie.)
dizolva, dizolv I v. t. a ucide. II v. r. a disp─ârea, a se ascunde.

Dizolva dex online | sinonim

Dizolva definitie

Intrare: dizolva
dizolva verb grupa I conjugarea I