Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru dizerta╚Ťie

diserta╚Ťie sf [At: MAIOR, IST. 82/13 / V: ~iune, dize~, dizerta╚Ťiune, (├«nv) ~t─âciune, ~t─â╚Ťiune, ~s─ârta╚Ťie, des─ârt─âciune / Pl: ~ii / E: fr dissertation, lat dissertatio] 1 Expunere (scris─â sau oral─â) ├«n care se trateaz─â o problem─â dintr-un domeniu oarecare ├«n mod ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi am─ânun╚Ťit. 2 Expunere asupra unei chestiuni, asupra unei opere etc. ├«n care se dezvolt─â o idee filozofic─â sau moral─â. 3 (Spc) Lucrare ╚Ötiin╚Ťific─â sus╚Ťinut─â ├«n public de autor, pentru dob├óndirea unui grad ╚Ötiin╚Ťific. 4 Tem─â dezvoltat─â de un elev sau de un student asupra unui subiect dat. 5 Lucrare prezentat─â de un student la terminarea unui ciclu de studii postuniversitare. 6 (Fam) Expunere prelungit─â ╚Öi plictisitoare a unei idei, a unei probleme.
dizerta╚Ťie sf vz diserta╚Ťie
DISERT├ü╚ÜIE, diserta╚Ťii, s. f. Expunere ╚Ötiin╚Ťific─â asupra unei probleme. ÔÖŽ Spec. Lucrare ╚Ötiin╚Ťific─â sus╚Ťinut─â ├«n public de autor, pentru dob├óndirea unui grad ╚Ötiin╚Ťific. [Var.: dizert├í╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. diserta╚Ťiia.
DIZERT├ü╚ÜIE s. f. v. diserta╚Ťie.
DISERT├ü╚ÜIE, diserta╚Ťii, s. f. Expunere ├«n care se trateaz─â o problem─â ├«n mod ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi am─ânun╚Ťit. ÔÖŽ Spec. (Ie╚Öit din uz) Lucrare ╚Ötiin╚Ťific─â sus╚Ťinut─â ├«n public de autor, pentru dob├óndirea unui grad ╚Ötiin╚Ťific. [Var.: dizerta╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. diserta╚Ťiia.
DIZERT├ü╚ÜIE s. f. v. diserta╚Ťie.
DISERT├ü╚ÜIE, diserta╚Ťii, s. f. Expunere ├«n care se trateaz─â ├«n mod ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi am─ânun╚Ťit o problem─â. Mihai se sili s─â asculte aceast─â vertiginoas─â ╚Öi perfid─â diserta╚Ťie de geografie, istorie ╚Öi folclor. C. PETRESCU, ├Ä. I 7. ├Än anul 1835 o diserta╚Ťie asupra robiei s-a trimis cenzorului. BOLLIAC, O. 55. ÔÖŽ Lucrare ╚Ötiin╚Ťific─â sus╚Ťinut─â public de autor pentru dob├«ndirea unui grad ╚Ötiin╚Ťific. Diserta╚Ťie de candidat. Diserta╚Ťie de doctor. ÔÖŽ Tem─â dezvoltat─â de un elev asupra unui subiect dat (la ╚Öcoal─â). ÔÇô Variant─â: dizert├í╚Ťie (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 4/3) s. f.
DIZERT├ü╚ÜIE s. f. v. diserta╚Ťie.
disert├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. disert├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. disert├í╚Ťiei; pl. disert├í╚Ťii, art. disert├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
disert├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. disert├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. disert├í╚Ťiei; pl. disert├í╚Ťii, art. disert├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DISERT├ü╚ÜIE s.f. Expunere ╚Ötiin╚Ťific─â (scris─â sau oral─â) care trateaz─â o anumit─â problem─â; expunere asupra unei chestiuni, asupra unei opere etc. ├«n care se dezvolt─â o idee filozofic─â sau moral─â. ÔÖŽ Lucrare prezentat─â de cineva ├«n vederea ob╚Ťinerii unui grad ╚Ötiin╚Ťific. ÔÖŽ Tem─â dezvoltat─â de un elev sau de un student asupra unui subiect dat. [Gen. -iei, var. diserta╚Ťiune, dizerta╚Ťie, dizerta╚Ťiune s.f. / cf. fr. dissertation, lat. dissertatio].
DIZERT├ü╚ÜIE s.f. v. diserta╚Ťie.
DISERT├ü╚ÜIE s. f. expunere asupra unei probleme, tratat─â ├«n mod ╚Ötiin╚Ťific. ÔŚŐ lucrare prezentat─â de cineva ├«n vederea ob╚Ťinerii unui grad ╚Ötiin╚Ťific. (< fr. dissertation, lat. dissertatio)
DISERT├ü╚ÜIE ~i f. 1) Lucrare ╚Ötiin╚Ťific─â sus╚Ťinut─â public pentru ob╚Ťinerea unui grad ╚Ötiin╚Ťific (de doctor ├«n ╚Ötiin╚Ťe); tez─â. 2) Expunere ├«n care se trateaz─â o problem─â ├«n mod ╚Ötiin╚Ťific pe baza argumentelor ╚Öi datelor dob├óndite prin studiu. [Art. diserta╚Ťia; G.-D. diserta╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. dissertation, lat. dissertatio
diserta╚Ťi(un)e f. discurs sau scriere metodic─â despre o chestiune oarecare.
* diserta╚Ťi├║ne f. (lat. dis-sert├ítio, -├│nis. V. disertez). Discurs or─ş scriere metodic─â despre o chestiune oarecare. ÔÇô ╚śi ├í╚Ťie. Fals. diz-.

Dizerta╚Ťie dex online | sinonim

Dizerta╚Ťie definitie

Intrare: diserta╚Ťie
diserta╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
dizerta╚Ťie
Intrare: dizerta╚Ťie
dizerta╚Ťie