Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru dizarmonie

dizarmoníe sf [At: MAIORESCU. D. II, 180 / Pl: ~ii / E: it disarmonia] (Rar) Lipsă de armonie Si: discordanță.
DIZARMONÍE, dizarmonii, s. f. 1. Lipsă a armoniei; discordanță. 2. (Psih.) Tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. – Din fr. disharmonie.
*dizarmoníe s. f., art. dizarmonía, g.-d. art. dizarmoníei; pl. dizarmoníi
DIZARMONÍE s.f. (Liv.) Lipsă de armonie, discordanță. [Gen. -iei. / < it. disarmonia].
DIZARMONÍE s. f. 1. lipsă de armonie, discordanță. 2. (psihiatr.) tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. (< fr. dysharmonie)

Dizarmonie dex online | sinonim

Dizarmonie definitie

Intrare: dizarmonie
dizarmonie substantiv feminin