Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru diviziune

divizi├║ne sf [At: BARI╚ÜIU, P. A. II, 316 / V: (├«nv) ~visi~ / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr division, lat divisio, -onis] 1 ├Ämp─âr╚Ťire ├«n fragmente, p─âr╚Ťi etc. 2 (Ccr) Fragment ob╚Ťinut printr-o ├«mp─âr╚Ťire. 3 (├Äs) ~a muncii ├Ämp─âr╚Ťire, ├«n cadrul unei ├«ntreprinderi, a procesului de creare a unui produs ├«n mai multe opera╚Ťii par╚Ťiale, fiecare opera╚Ťie fiind efectuat─â de un muncitor sau un grup de muncitori anume specializa╚Ťi. 4 (Iuz; ├«s) ~a social─â a muncii ├Ämp─âr╚Ťirea produc╚Ťiei sociale pe ramuri de produc╚Ťie de sine st─ât─âtoare (industrie, agricultur─â etc.) av├ónd drept rezultat specializarea unor grupuri de produc─âtori ├«n anumite ramuri. 5 (Iuz; ├«n doctrina marxist─â; ├«s) ~a interna╚Ťional─â a muncii ├Ämp─âr╚Ťirea muncii pe ansamblul economiei mondiale ├«ntre diferitele ╚Ť─âri, care st─â la baza rela╚Ťiilor de comer╚Ť exterior, de cooperare economic─â etc. 6 (Mat; ├«nv) ├Ämp─âr╚Ťire. 7 Divizie (7). 8 Linioar─â care indic─â o anumit─â valoare pe scara sau cadranul unui instrument de m─âsur─â. 9 Valoare care corespunde unei diviziuni (8). 10 Opera╚Ťie logic─â de separare a genului ├«n clase ╚Öi specii. 11 (Blg; ├«s) ~ celular─â Mod de ├«mp─âr╚Ťire a celulelor prin mitoz─â ╚Öi amitoz─â. 12 (Jur; ├«nv) Partaj.
DIVIZI├ÜNE, diviziuni, s. f. 1. ├Ämp─âr╚Ťire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se ob╚Ťine printr-o ├«mp─âr╚Ťire. ÔŚŐ Diviziunea muncii = ├«mp─âr╚Ťire a activit─â╚Ťii ├«n ramuri sau opera╚Ťii specializate de sine st─ât─âtoare. 2. Spec. Opera╚Ťie logic─â de ├«mp─âr╚Ťire a genului ├«n specii. 3. Linioar─â care indic─â o anumit─â valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de m─âsur─â; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] ÔÇô Din fr. division, lat. divisio, -onis.
DIVIZI├ÜNE, diviziuni, s. f. 1. ├Ämp─âr╚Ťire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se ob╚Ťine printr-o ├«mp─âr╚Ťire. ÔŚŐ Diviziunea muncii = ├«mp─âr╚Ťire, ├«n cadrul unei ├«ntreprinderi, a procesului de creare a unui produs ├«n mai multe opera╚Ťii par╚Ťiale, fiecare opera╚Ťie fiind efectuat─â de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializa╚Ťi. Diviziunea social─â a muncii = ├«mp─âr╚Ťire a produc╚Ťiei sociale pe ramuri de produc╚Ťie de sine st─ât─âtoare (industrie, agricultur─â etc.), av├ónd drept rezultat specializarea unor grupuri de produc─âtori ├«n anumite ramuri. ÔÖŽ Spec. Opera╚Ťie logic─â de ├«mp─âr╚Ťire a genului ├«n specii. 2. Linioar─â care indic─â o anumit─â valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de m─âsur─â; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] ÔÇô Din fr. division, lat. divisio, -onis.
DIVIZI├ÜNE, diviziuni, s. f. ├Ämp─âr╚Ťire, fragmentare, separa╚Ťie; (concretizat) fragment sau unitate care se ob╚Ťine dintr-o ├«mp─âr╚Ťire. Diviziune administrativ─â. ÔŚŐ Diviziunea muncii (├«n cadrul unei ├«ntreprinderi) = ├«mp─âr╚Ťirea, ├«n cadrul unei ├«ntreprinderi, a procesului de creare a unui produs, ├«n mai multe opera╚Ťii par╚Ťiale, fiecare opera╚Ťie fiind efectuat─â de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializa╚Ťi. Diviziunea social─â a muncii = ├«mp─âr╚Ťirea produc╚Ťiei sociale pe ramuri de produc╚Ťie de sine st─ât─âtoare (industrie, agricultur─â etc.), ceea ce are drept rezultat specializarea unor grupuri de produc─âtori ├«n anumite ramuri. ├Än ansamblul variatelor valori de ├«ntrebuin╚Ťare sau corpuri de m─ârfuri ├«╚Öi g─âse╚Öte expresia un ansamblu de munci utile tot at├«t de variate, care difer─â dup─â gen, specie, familie, subspecie, varietate ÔÇô o diviziune social─â a muncii. MARX, C. I 75. Diviziunea social─â a muncii presupune dispersarea mijloacelor de produc╚Ťie ├«n m├«inile unui mare num─âr de produc─âtori de m─ârfuri, independen╚Ťi unul de altul. id. ib. 333. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-u-.
divizi├║ne (├«mp─âr╚Ťire) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. divizi├║nii; pl. divizi├║ni
divizi├║ne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. divizi├║nii; pl. divizi├║ni
DIVIZI├ÜNE s. 1. v. ├«mp─âr╚Ťire. 2. (BIOL.) diviziune direct─â v. amitoz─â. 3. desp─âr╚Ťire, ├«mp─âr╚Ťire. (~ capitolelor unei c─âr╚Ťi.) 4. v. sec╚Ťiune. 5. v. grada╚Ťie.
DIVIZI├ÜNE s.f. ├Ämp─âr╚Ťire; separare, divizare. ÔÖŽ Opera╚Ťie logic─â de ├«mp─âr╚Ťire a genului ├«n speciile sale. ÔŚŐ Diviziunea muncii = ├«mp─âr╚Ťire a unui proces de produc╚Ťie ├«n mai multe opera╚Ťii specializate; diviziune celular─â = mod de ├«nmul╚Ťire a celulelor prin mitoz─â ╚Öi amitoz─â. ÔÖŽ Fragment, parte, unitate ob╚Ťinut─â printr-o ├«mp─âr╚Ťire. ÔÖŽ Linioar─â marcat─â pe o scar─â func╚Ťional─â sau pe cadranul unui instrument de m─âsur─â, corespunz├ónd unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre dou─â astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division].
DIVIZI├ÜNE s. f. 1. ├«mp─âr╚Ťire; separare, divizare. ÔÖŽ ─â muncii = ├«mp─âr╚Ťire a unui proces de produc╚Ťie ├«n mai multe opera╚Ťii specializate. 2. opera╚Ťie logic─â de ├«mp─âr╚Ťire a genului ├«n speciile sale. 3. (biol.) ~ celular─â = mod de ├«nmul╚Ťire a celulelor prin mitoz─â ╚Öi meioz─â. 4. parte, fragment, frac╚Ťiune. ÔŚŐ linioar─â pe o scar─â func╚Ťional─â sau pe cadranul unui instrument de m─âsur─â; intervalul sau valoarea intervalului dintre dou─â astfel de linioare. (< fr. divizion, lat. divisio)
DIVIZI├ÜNE ~i f. 1) v. A DIVIDE. 2) Fragment ob╚Ťinut ├«n urma unei ├«mp─âr╚Ťiri. 3) Liniu╚Ť─â care corespunde unei anumite valori, marcat─â pe scara sau pe cadranul unui instrument de m─âsur─â. [Art. diviziunea; G.-D. diviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. division, lat. divisio, ~onis
divizi(un)e f. 1. ├«mp─âr╚Ťire; 2. lucru divizat, parte dintrÔÇÖun tot; 3. unitate tactic─â militar─â coprinz├ónd dou─â brig─âzi: general de divizie; 4. reunire de mai multe biurouri ├«ntrÔÇÖo administra╚Ťiune: ╚Öef de divizie; 5. Aritm. ├«mp─âr╚Ťire, opera╚Ťiune prin care se caut─â de c├óte ori o cantitate e coprins─â ├«ntrÔÇÖalta.
* div├şzie f. (rus. divizi─şa, d. fr. division). O parte dintrÔÇÖun corp de armat─â compus─â din do┼ş─â sa┼ş ma─ş multe brigade. O parte dintrÔÇÖo escar─â. ÔÇô Corect rom. diviziune.
* divizi├║ne f. (lat. divisio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a diviza, ├«mp─âr╚Ťire. Parte dintrÔÇÖun tot. ├Ämp─âr╚Ťire, o opera╚Ťiune matematic─â. Divizie, corp de trupe compus din 2-3 brigade de artilerie, cavaleria ╚Ö.a.: general de diviziune. O parte dintrÔÇÖo escadr─â. Reuniune de ma─ş multe b─şurour─ş administrative: ╚Öef de diviziune. Fig. Discordie. ÔÇô ╚śi -├şzie.
DIVIZIUNE s. 1. dividere, divizare, frac╚Ťionare, fragmentare, ├«mbuc─ât─â╚Ťire, ├«mp─âr╚Ťire, sec╚Ťionare, segmentare, t─âiat, t─âiere, (rar) segmenta╚Ťie. (~ unui ├«ntreg.) 2. desp─âr╚Ťire, ├«mp─âr╚Ťire. (~ capitolelor unei c─âr╚Ťi.) 3. parte, sec╚Ťiune. (Lucrarea are trei mari ~.) 4. grada╚Ťie. (~ a unui termometru.)
diviziune, termen generic aplicat la ├«mp─âr╚Ťirea sau frac╚Ťionarea dup─â reguli specifice a unor elemente ale muzicii: 1. D. normal─â a valorii* notelor este binar─â*, dac─â nota* ├«ntreag─â se ├«mparte prin 2, 4, 8 etc., ├«n care caz se determin─â grafic ritmul* binar (cu accente (II, 7) din 2 ├«n 2 elemente ritmice). 2. D. normal─â a notei ├«ntregi cu punct este ternar─â*, dac─â ├«mp─âr╚Ťirea se face cu 3, 6, 12 etc., ├«n care caz se determin─â grafic ritmul ternar (cu accente din 3 ├«n 3 elemente ritmice). Nu numai nota ├«ntreag─â (cu sau f─âr─â punct) poate fi ├«mp─âr╚Ťit─â ca mai sus, ci ╚Öi diferitele ei frac╚Ťiuni. Exist─â ╚Öi d. excep╚Ťionale sau neregulate ale ambelor valori, cu care se ob╚Ťin diferite efecte expresive-ritmice. Ex.: trioletul*. Alte d. excep╚Ťionale ale valorii notelor sunt cvartoletul*, cvintoletul*, sextoletul* etc. 3. D. octavei*, v. gam─â; mod; tetracord; pentacord. 4. D. intervalelor* se efectueaz─â, ├«n sistemul egal temperat*, ├«n p─âr╚Ťi egale sau neegale. Ex.: secunda* mare (tonul*) se ├«mparte ├«n dou─â secunde mici (semitonuri*) egale, dar octava se poate ├«mp─âr╚Ťi fie ├«n intervale egale (12 semitonuri sau 6 tonuri sau 4 ter╚Ťe* mic sau 3 ter╚Ťe mari), fie neegale (1 cvart─â* + 1 cvint─â* sau 1 ter╚Ť─â mare + 1 sext─â mic─â). ├Än sistemele netemperale* nici un interval, de orice m─ârime, nu se poate diviza ├«n p─âr╚Ťi egale, ceea ce a constituit unul din motivele principale ale p─âr─âsirii lor ╚Öi adopt─ârii sistemului egal temperat. 5. (acustic─â). ├Än timpul vibra╚Ťiei unei coarde sau a unei coloane de aer dintr-un tub sonor are loc o d. spontan─â a coardei sau a coloanei de aer, ├«n elemente de 2, 3, 4,... ori mai mici. D. prin 2 produce octava sunetului fundamental; prin 3, cvinta octavei; prin 4, cvarta cvintei octavei etc. ├Än final, aceast─â d. d─â na╚Ötere seriei sunetelor armonice*. 6. (ist.) D. armonic─â (geometric─â) ╚Öi d. aritmetic─â, dup─â concep╚Ťia lui G. Zarlino, bazat─â pe fenomene acustice, reprezint─â cele dou─â moduri opuse ├«n care pot vibra coardele sau aerul dintr-un tub sonor. D. arm. (notat─â conven╚Ťional: 1: 1/2: 1/3: 1/4 etc.) pleac─â de la frac╚Ťionarea regulat─â a unei coarde sau, ceea ce este totuna, de la o serie de coarde de lungimi tot mai mici, corespunz─âtoare rapoartelor din parantez─â. Ultimele trei coarde produc acordajul* perfect major* pe tonica* do. D. aritmetic─â (notat─â conven╚Ťional: 1: 2: 3: 4 etc.) pleac─â de la o serie de coarde cu lungimi de 2, 3, 4,... ori mai mari dec├ót cea mai scurt─â. Ultimele trei coarde produc acordul perfect minor* pe tonica la. ├Än alc─âtuirea celor dou─â serii de sunete, unde Zarlino recunoa╚Öte existen╚Ťa tuturor intervalelor consonante* pe care le admite, const─â din a╚Öa-numita dualitate arm. (v. dualism). Dup─â eviden╚Ťierea ca atare a sunetelor arm. ├«n sec. urm─âtor ╚Öi dup─â confirmarea lor ╚Ötiin╚Ťific─â de c─âtre fizicianul J. Sauveur (1701), s-a v─âzut c─â acestea erau tocmai sunetele corespunz─âtoare d. arm. zarliniene. Ele au fost numite armonice superioare, pentru a le deosebi de cele inferioare, corespunz─âtoare d. aritmetice. De╚Öi nici un fapt experimental nu a putut demonstra existen╚Ťa obiectiv─â distinct─â a armonicelor inferioare, ele au fost considerate de unii teoreticieni din sec. 18 (J.-Ph. Rameau, G. Tartini ╚Ö.a.) ca geneza natural─â a acordului ╚Öi a modului min., datorit─â paralelismului originii lor cu armonicele superioare.

Diviziune dex online | sinonim

Diviziune definitie

Intrare: diviziune
diviziune substantiv feminin
  • silabisire: -zi-u-