Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru divizibilitate

divizibilit├íte sf [At: PROT. ÔÇô POP., N. D. / Pl: ~tß║»╚Ťi / E: fr divisibilit├ę, it divizibilit├í] 1 ├Änsu╚Öirea de a putea fi ├«mp─âr╚Ťit ├«n grupuri, categorii, clase etc. 2 (Mat) Proprietate a dou─â numere ├«ntregi, a dou─â polinoame etc. de a se ├«mp─âr╚Ťi exact (far─â rest) ├«ntre ele.
DIVIZIBILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a putea fi divizat. ÔÖŽ Spec. Proprietatea a dou─â numere ├«ntregi, a dou─â polinoame etc. de a se ├«mp─âr╚Ťi exact (f─âr─â rest) ├«ntre ele. ÔÇô Din fr. divisibilit├ę.
DIVIZIBILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a putea fi divizat. ÔÖŽ Spec. Proprietatea a dou─â numere ├«ntregi, a dou─â polinoame etc. de a se ├«mp─âr╚Ťi exact (f─âr─â rest) ├«ntre ele. ÔÇô Din fr. divisibilit├ę.
DIVIZIBILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öire (a unui lucru) de a putea fi divizat. Divizibilitate molecular─â. ÔÖŽ (Mat.) Calitate a unui num─âr ├«ntreg de a putea fi ├«mp─âr╚Ťit exact prin altul, restul fiind nul.
divizibilit├íte s. f., g.-d. art. divizibilitß║»╚Ťii
divizibilit├íte s. f., g.-d. art. divizibilit─â╚Ťii
Divizibilitate Ôëá indivizibilitate
DIVIZIBILIT├üTE s.f. Calitatea de a fi divizibil; (spec.) calitate a unui num─âr de a se putea ├«mp─âr╚Ťi exact cu un alt num─âr. [Cf. fr. divisibilit├ę].
DIVIZIBILIT├üTE s. f. calitatea de a fi divizibil. ÔŚŐ (mat.) proprietate a dou─â numere ├«ntregi (sau polinoame) de a se ├«mp─âr╚Ťi exact ├«ntre ele. (< fr. divisibilit├ę)
DIVIZIBILIT├üTE f. 1) Caracter divizibil. 2) mat. Proprietate a dou─â numere de a se ├«mp─âr╚Ťi exact (f─âr─â rest) ├«ntre ele. [Art. divizibilitatea; G.-D. divizibilit─â╚Ťii] /<fr. divizibilit├ę
divizibilitate f. caracterul celui divizibil.
* divizibilit├íte f. (d. divizibil). Calitatea de a fi divizibil: divizibilitatea unu─ş num─âr, a materii─ş.
DIVIZIBILIT├üTE (< fr.) s. f. Calitatea de a putea ├«mp─âr╚Ťi, de a fi divizibil. ÔÖŽ (MAT.) Proprietate a dou─â numere ├«ntregi, a dou─â polinoame etc. de a se ├«mp─âr╚Ťi exact ├«ntre ele (f─âr─â rest). ÔŚŐ Divizibilitatea obliga╚Ťiilor = principiu de drept civil potrivit c─âruia drepturile de crean╚Ť─â ╚Öi obliga╚Ťiile corelative lor se divid de plin drept ├«ntre creditori si/sau ├«ntre debitori, atunci c├ónd apar╚Ťin / incumb─â mai multor persoane sau c├ónd sunt dob├óndite ├«n comun printr-o transmisiune cu titlu universal. Inconvenientele acestui principiu pot fi ├«nl─âturate de p─âr╚Ťi prin stipularea solidarit─â╚Ťii sau a indivizibilit─â╚Ťii.

Divizibilitate dex online | sinonim

Divizibilitate definitie

Intrare: divizibilitate
divizibilitate substantiv feminin