Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru diviniza

diviniza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~z├ęz / E: fr diviniser] 1 A iubi nespus de mult pe cineva Si: a adora, a m─âri, a prosl─âvi. 2 A da cuiva cinstea, considera╚Ťia cuvenit─â. 3 A trece pe cineva ├«n r├óndul divinit─â╚Ťilor (1) Si: a deifica, a zeifica. 4 A atribui cuiva putere divin─â (2).
DIVINIZ├ü, divinizez, vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a idolatriza. 2. A trece pe cineva ├«n r├óndul divinit─â╚Ťilor, a atribui cuiva putere divin─â; a deifica. ÔÇô Din fr. diviniser.
DIVINIZ├ü, divinizez, vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a prosl─âvi. 2. A trece pe cineva ├«n r├óndul divinit─â╚Ťilor, a atribui cuiva putere divin─â, a deifica. ÔÇô Din fr. diviniser.
DIVINIZ├ü, divinizez, vb. I. Tranz. A iubi (pe cineva) nespus de mult, a adora, a prosl─âvi. ÔÖŽ (├Än concep╚Ťiile mistice) A considera ca divinitate. Unele popoare din antichitate au divinizat soarele.
divinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 divinizeáză
diviniz├í vb., ind. prez. 1 sg. diviniz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. divinize├íz─â
DIVINIZÁ vb. 1. v. zeifica. 2. (livr.) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau ~.) 3. v. adora.
DIVINIZ├ü vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ÔÖŽ A pune ├«n r├óndul zeilor, al divinit─â╚Ťilor. [< fr. diviniser].
DIVINIZ├ü vb. tr. 1. a trece ├«n r├óndul zeilor, al divinit─â╚Ťilor. 2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< fr. diviniser)
A DIVINIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (fiin╚Ťe) A trece ├«n r├óndul divinit─â╚Ťilor; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane, fiin╚Ťe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerat─â (ca pe o divinitate); a respecta ├«n mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniser
diviniz├á v. 1. a pune ├«n r├óndul zeilor: Romanii divinizau pe to╚Ťi ├«mp─âra╚Ťii; 2. fig. a exalta peste m─âsur─â.
* diviniz├ęz v. tr. (fr. diviniser). Pun ├«n r├«ndu zeilor: Romani─ş ├«─ş diviniza┼ş pe ├«mp─âra╚Ťi─ş mor╚Ť─ş. Fig. Stimez ╚Öi iubesc extraordinar: solda╚Ťi─ş ├«l diviniza┼ş pe Napoleon I.
DIVINIZA vb. 1. a deifica, a zeifica, (├«nv.) a ├«ndumnezei. (A ~ un p─âm├«ntean.) 2. (livr.) a apoteoza. (├Än antichitate, unii eroi erau ~.) 3. a adora, a idolatriza, a venera, (├«nv.) a cinsti, a sl─âvi. (├Ä╚Öi ~ so╚Ťia.)

Diviniza dex online | sinonim

Diviniza definitie

Intrare: diviniza
diviniza verb grupa I conjugarea a II-a