Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru divinatoriu

divinat├│riu, ~ie a vz divinator1
DIVINAT├ôRIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care apar╚Ťine divina╚Ťiei, privitor la divina╚Ťie, bazat pe divina╚Ťie. ÔÇô Din fr. divinatoire.
DIVINAT├ôRIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care apar╚Ťine divina╚Ťiei, privitor la divina╚Ťie, bazat pe divina╚Ťie. ÔÇô Din fr. divinatoire.
divinat├│riu (livr.) [riu pron. r─şu] adj. m., f. divinat├│rie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. divinat├│rii
divinatóriu adj. m. [-riu pron. riu], f. divinatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. divinatórii
DIVINAT├ôRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la divina╚Ťie, care ajut─â la ghicit. [Pron. -riu. / < fr. divinatoire].
DIVINAT├ôRIU, -IE adj. referitor la divina╚Ťie. (< fr. divinatoire)
divinatoriu a. privitor la divina╚Ťiune.
* divinat├│ri┼ş, -ie adj. (d. divinator). Rar. De g├«cire, relativ la g├«cire, magic: v─ârgu╚Ť─â divinatorie.

Divinatoriu dex online | sinonim

Divinatoriu definitie

Intrare: divinatoriu
divinatoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu