divinatoriu definitie

9 definiții pentru divinatoriu

divinatóriu, ~ie a vz divinator1
DIVINATÓRIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din fr. divinatoire.
DIVINATÓRIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din fr. divinatoire.
divinatóriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. divinatórie (-ri-e); pl. m. și f. divinatórii
divinatóriu adj. m. [-riu pron. riu], f. divinatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. divinatórii
DIVINATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la divinație, care ajută la ghicit. [Pron. -riu. / < fr. divinatoire].
DIVINATÓRIU, -IE adj. referitor la divinație. (< fr. divinatoire)
divinatoriu a. privitor la divinațiune.
* divinatóriŭ, -ie adj. (d. divinator). Rar. De gîcire, relativ la gîcire, magic: vărguță divinatorie.

divinatoriu dex

Intrare: divinatoriu
divinatoriu adjectiv
  • pronunție: -riu pr. -rĭu