diversionísm sn [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 20, 10/4 / P: ~si-o~ / E: diversiune + -ism] 1-3 Atitudine cu caracter de diversiune (1-3). 4-6 Manifestare cu caracter de diversiune (1-3).

DIVERSIONÍSM s. n. Atitudine, manifestare cu caracter de diversiune. [Pr.: -si-o-] – Diversiune + suf. -ism.

DIVERSIONÍSM s. n. Atitudine, manifestare cu caracter de diversiune. [Pr.: -si-o-] – Diversiune + suf. -ism.

DIVERSIONÍSM s. n. Atitudine diversionistă.

diversionísm (-si-o-) s. n.

diversionísm s. n. (sil. -si-o-)

DIVERSIONÍSM s.n. Atitudine de diversionist. [Pron. -si-o-. / < diversiune + -ism].

DIVERSIONÍSM s. n. manifestare diversionistă; atitudine de diversionist. (< diversiune + -ism)

DIVERSIONÍSM n. Atitudine sau manifestare diversionistă. [Sil. -si-o-] /diversiune + suf. ~ism