Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru divergen╚Ť─â

diverg├ęn╚Ť─â sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~gin~, ~vir~ / Pl: ~╚Ťe / E: fr divergence, lat divergentia] 1-3 Proprietate a unor linii geometrice, a unor raze ╚Öi fascicule luminoase, a unor sisteme optice etc. de a fi divergente (1-3). 4 (Mat) Proprietate a unor ╚Öiruri de numere de a nu avea o sum─â determinat─â a termenilor s─âi. 5 (Mat) M─ârime a unui c├ómp vectorial egal─â cu suma derivatelor par╚Ťiale ale componentelor vectorului ├«ntr-un punct dat. 6 Dezacord de opinii, de concep╚Ťii de atitudine. 7 (Pex) Ne├«n╚Ťelegere. 8 (D. o parte a unui complet de judecat─â; ├«e) A face (sau a fi ├«n) ~ A-╚Öi exprima sau a avea p─âreri deosebite de ale majorit─â╚Ťii asupra unei pricini judecate. 9 (Big; ├«s) ~a caracterelor Proces de formare a speciilor noi de plante sau animale pornind de la o anumit─â form─â.
DIVERG├ëN╚Ü─é, divergen╚Ťe, s. f. 1. Deosebire, dezacord de p─âreri, de concep╚Ťii, de atitudini; p. ext. ne├«n╚Ťelegere. ÔŚŐ Expr. A face (sau a fi ├«n) divergen╚Ť─â = (despre o parte a unui complet de judecat─â) a-╚Öi exprima sau a avea p─âreri deosebite de ale majorit─â╚Ťii asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze ╚Öi fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ÔÖŽ (Mat.) M─ârime a unui c├ómp vectorial egal─â cu suma derivatelor par╚Ťiale ale componentelor vectorului ├«ntr-un punct dat. ÔÇô Din fr. divergence, lat. divergentia.
DIVERG├ëN╚Ü─é, divergen╚Ťe, s. f. 1. Deosebire, dezacord de p─âreri, de concep╚Ťii, de atitudini; p. ext. ne├«n╚Ťelegere. ÔŚŐ Expr. A face (sau a fi ├«n) divergen╚Ť─â = (despre o parte a unui complet de judecat─â) a-╚Öi exprima sau a avea p─âreri deosebite de ale majorit─â╚Ťii asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze ╚Öi fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ÔÖŽ (Mat.) M─ârime a unui c├ómp vectorial egal─â cu suma derivatelor par╚Ťiale ale componentelor vectorului ├«ntr-un punct dat. ÔÇô Din fr. divergence, lat. divergentia.
DIVERG├ëN╚Ü─é, divergen╚Ťe, s. f. 1. Deosebire de p─âreri, de concep╚Ťii, de atitudini; nepotrivire, ne├«n╚Ťelegere. Divergen╚Ťe pot exista ╚Öi ├«ntre membrii uneia ╚Öi aceleia╚Öi grup─âri politice, cu at├«t mai mult ├«ntre state destul de deosebite ca structur─â; esen╚Ťial este ├«ns─â spiritul de colaborare ╚Öi voin╚Ťa de a rezolva toate problemele prin buna ├«n╚Ťelegere. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 8. ÔŚŐ Expr. (Despre o parte a unui complet de judec─âtori) A face (sau a fi ├«n) divergen╚Ť─â = a avea p─âreri deosebite asupra unei pricini judecate. 2. (Mat.) Proprietatea unor drepte de a pleca dintr-un punct ├«n direc╚Ťii diferite. ÔÖŽ Proprietatea unei serii de a nu avea o sum─â determinat─â a termenilor ei.
diverg├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. diverg├ęn╚Ťei; pl. diverg├ęn╚Ťe
diverg├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. diverg├ęn╚Ťei; pl. diverg├ęn╚Ťe
DIVERG├ëN╚Ü─é s. 1. v. ne├«n╚Ťelegere. 2. ne├«n╚Ťelegere, (livr. fig.) fric╚Ťiune. (Mai exist─â unele ~ ├«ntre p─âr╚Ťi.)
Divergen╚Ť─â Ôëá acord, convergen╚Ť─â
DIVERG├ëN╚Ü─é s.f. 1. Deosebire, opozi╚Ťie de p─âreri, de concep╚Ťii etc.; (p. ext.) ne├«n╚Ťelegere. 2. Stare a dou─â raze, a dou─â drepte care se ├«ndep─ârteaz─â mereu una de alta. ÔÖŽ (Mat.) Proprietate a unei serii de a nu avea o sum─â determinat─â a termenilor s─âi. [Cf. fr. divergence, it. divergenza].
DIVERG├ëN╚Ü─é s. f. 1. deosebire, opozi╚Ťie de p─âreri, de concep╚Ťii etc.; (p. ext.) ne├«n╚Ťelegere, conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radia╚Ťii pornind din acela╚Öi punct de a-╚Öi m─âri sec╚Ťiunea. ÔŚŐ ├«nsu╚Öire a unui sistem optic (lentil─â, oglind─â) de a transforma fasciculele paralele sau convergente ├«n fascicule divergente. 3. (biol.) deosebire ├«ntre indivizi, specii etc. ├«n procesul de adaptare la condi╚Ťii variate de mediu, ├«n lupta pentru via╚Ť─â. 4. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergent─â. (< fr. divergence, lat. divergentia)
DIVERG├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Caracter divergent. 2) Nepotrivire de p─âreri, concep╚Ťii; contrazicere. /<fr. divergence, lat. divergentia
divergen╚Ť─â f. 1. starea a dou─â linii divergente; 2. fig. opozi╚Ťiune de sentimente sau de opiniuni.
* diverg├ęn╚Ť─â f., pl. e (d. divergent; fr. -gence). Situa╚Ťiunea a do┼ş─â lini─ş care, plec├«nd dintrÔÇÖun punct comun, se dep─ârteaz─â ╚Öi una de alta. Fig. Diferen╚Ť─â: divergen╚Ť─â de (sa┼ş ├«n) opiniune.
DIVERGEN╚Ü─é s. 1. animozitate, ceart─â, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discu╚Ťie, disensiune, disput─â, g├«lceav─â, ├«nvr─âjbire, litigiu, ne├«n╚Ťelegere, vrajb─â, z├«zanie, (├«nv. ╚Öi pop.) price, pricin─â, sfad─â, (pop. ╚Öi fam.) c├«rcot─â, dihonie, r├«c─â, (pop.) har╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi reg.) pricaz, sc├«rb─â, toi, (reg.) bucluc, h├«r─â, poanc─â, sf─âd─âlie, zoal─â, (Mold. ╚Öi Transilv.) poar─â, (Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Öcort, (├«nv.) dezunire, g├«lcevire, ├«mponci╚Öare, jude╚Ť, nea╚Öezare, neunire, p├«r─â, pricinuire, pricire, prigoan─â, prigonire, zavistie, zurbav─â, (grecism ├«nv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre dou─â persoane.) 2. ne├«n╚Ťelegere, (livr. fig.) fric╚Ťiune. (Mai exist─â unele ~ ├«ntre p─âr╚Ťi.)

Divergen╚Ť─â dex online | sinonim

Divergen╚Ť─â definitie

Intrare: divergen╚Ť─â
divergen╚Ť─â substantiv feminin