Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru diverge

div├ęrge vi [At: PROT. ÔÇô POP., N. D. / Pzi: 3 div├ęrge / E: fr diverger, lat divergere] 1 (D. linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se ├«ndep─ârta dintr-un punct comun ├«n direc╚Ťii diferite. 2 (Mat; d. ╚Öiruri de numere) A tinde c─âtre infinit. 3 (Fig; d. p─âreri, opinii etc.) A fi opus. 4 (Fig) A diferi mult. 5 (Fig) A fi foarte dep─ârtat.
DIV├ëRGE, pers. 3 div├ęrge, vb. III. Intranz. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se ├«ndep─ârta, a se r─âsfira dintr-un punct comun ├«n direc╚Ťii diferite. ÔÇô Din fr. diverger, lat. divergere.
DIV├ëRGE, pers. 3 div├ęrge, vb. III. Intranz. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se ├«ndep─ârta, a se r─âsfira dintr-un punct comun ├«n direc╚Ťii diferite. ÔÇô Din fr. diverger, lat. divergere.
div├ęrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. div├ęrge, 3 pl. div├ęrg (nu se folose╚Öte la timpurile trecute, ger., part.)
div├ęrge vb., ind. prez. 3 sg. div├ęrge, 3 pl. div├ęrg (nu se folose╚Öte la timpurile trecute)
DIV├ëRGE vb. III. intr. (Despre drepte, raze etc.) A merge dep─ârt├óndu-se ├«ntre ele. ÔÖŽ (fig.) A se deosebi, a fi ├«n dezacord. [P.i. div├ęrg. / cf. fr. diverger, it., lat. divergere].
DIVÉRGE vb. intr. 1. (despre drepte, raze etc.) a pleca din același punct, răsfirându-se. 2. (fig.) a se deosebi, a fi în dezacord. (< fr. diverger, lat. divergere)
A DIVÉRGE pers. 3 diverge intranz. (despre raze) A se răsfira plecând din același punct. /<fr. diverger, lat. divergere
diverge v. 1. a se depărta dela olaltă, vorbind de linii geometrice și de raze optice; 2. fig. a fi opus, diferit.
* div├ęrg, -├ęrs, -├ęrge v. intr. (lat. div├ęrgere. Diverg, s─â divearg─â; part. e rar sa┼ş inuz. V. converg). M─â dep─ârtez de punctu comun de plecare, precum ╚Öi de alte puncte laterale, vorbind de raze, de lini─ş. Fig. Nu m─â unesc: no─ş divergem ├«n opiniun─ş.

Diverge dex online | sinonim

Diverge definitie

Intrare: diverge
diverge conjugarea a X-a grupa a III-a verb