divanít sm, am [At: (a. 1812) DOC. EC. 141 / V: ~vănít / Pl: ~iți / E: ngr ντιβανίτηξ] 1-2 (Persoană) care făcea parte din divan (2) Si: divanist (1-2) 3-4 (Pex) (Persoană) care avea trecere pe lângă un domnitor, făcând parte din protipendadă.

divăní [At: ȘIO I, 81 / Pzi: ~nésc / E: scr divaniti] (Reg) 1 vi A sta la taifas. 2 vr A se sfătui. 3 vr A se învoi.

divănít am vz divanit

DIVANÍT, divaniți, adj. (În sintagma) Boier divanit = (și substantivat) boier care era membru al divanului (II 1); boier divanist; p. ext. persoană cu trecere pe lângă domnitor, făcând parte din protipendadă. – Din ngr. ntivanítis.

DIVANÍT, divaniți, adj. (În sintagma) Boier divanit = (și substantivat) boier care era membru al divanului (II 1); boier divanist; p. ext. persoană cu trecere pe lângă domnitor, făcând parte din protipendadă. – Din ngr. ntivanítis.

DIVANÍT, divaniți, s. m. (Învechit și arhaizant) Membru al divanului domnesc; p. ext. persoană cu trecere pe lîngă domnitor, făcînd parte din protipendadă. Despre tulburări în țară și viclenia unor boieri divaniți [titlu]. SADOVEANU, Z. C. 125.

DIVĂNÍ, divănesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.) A se sfătui, a sta de vorbă. – Sb. divaniti.

divanít (înv.) adj. m., pl. divaníți

divanít adj. m., pl. divaníți

DIVĂNÍ vb. v. consulta, sfătui.

* divaníst, -ă adj. și s. (d. divan). Care făcea parte din divan: boĭer divanist. – Și divanít (ngr. divanitis, scris nti-). V. protipendadă.

divănésc v. intr. (d. divan; și sîrb. divaniti). Vest. Staŭ la taĭfas. V. refl. Vechĭ. Mă sfătuĭesc.

divăni vb. v. CONSULTA. SFĂTUI.