divanit definitie

3 intrări

13 definiții pentru divanit

divanít sm, am [At: (a. 1812) DOC. EC. 141 / V: ~vănít / Pl: ~iți / E: ngr ντιβανίτηξ] 1-2 (Persoană) care făcea parte din divan (2) Si: divanist (1-2) 3-4 (Pex) (Persoană) care avea trecere pe lângă un domnitor, făcând parte din protipendadă.
divăní [At: ȘIO I, 81 / Pzi: ~nésc / E: scr divaniti] (Reg) 1 vi A sta la taifas. 2 vr A se sfătui. 3 vr A se învoi.
divănít am vz divanit
DIVANÍT, divaniți, adj. (În sintagma) Boier divanit = (și substantivat) boier care era membru al divanului (II 1); boier divanist; p. ext. persoană cu trecere pe lângă domnitor, făcând parte din protipendadă. – Din ngr. ntivanítis.
DIVANÍT, divaniți, adj. (În sintagma) Boier divanit = (și substantivat) boier care era membru al divanului (II 1); boier divanist; p. ext. persoană cu trecere pe lângă domnitor, făcând parte din protipendadă. – Din ngr. ntivanítis.
DIVANÍT, divaniți, s. m. (Învechit și arhaizant) Membru al divanului domnesc; p. ext. persoană cu trecere pe lîngă domnitor, făcînd parte din protipendadă. Despre tulburări în țară și viclenia unor boieri divaniți [titlu]. SADOVEANU, Z. C. 125.
DIVĂNÍ, divănesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.) A se sfătui, a sta de vorbă. – Sb. divaniti.
divanít (înv.) adj. m., pl. divaníți
divanít adj. m., pl. divaníți
DIVĂNÍ vb. v. consulta, sfătui.
* divaníst, -ă adj. și s. (d. divan). Care făcea parte din divan: boĭer divanist. – Și divanít (ngr. divanitis, scris nti-). V. protipendadă.
divănésc v. intr. (d. divan; și sîrb. divaniti). Vest. Staŭ la taĭfas. V. refl. Vechĭ. Mă sfătuĭesc.
divăni vb. v. CONSULTA. SFĂTUI.

divanit dex

Intrare: divanit
divanit adjectiv
Intrare: divăni
divăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: divănit
divănit