Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru divaga

divag├í vi [At: NEGULICI / Pzi: ~gh├ęz, (rar) div├íg / E: fr divaguer, lat divagare] 1 A se abate de la subiectul discu╚Ťiei. 2 (Pex) A vorbi aiurea.
DIVAG├ü, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul ├«n discu╚Ťie; p. ext. a vorbi aiurea, a bate c├ómpii. ÔÇô Din fr. divaguer, lat. divagari.
DIVAG├ü, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul ├«n discu╚Ťie; p. ext. a vorbi aiurea, a bate c├ómpii. ÔÇô Din fr. divaguer, lat. divagari.
DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiect; p. ext. a vorbi aiurea, a bate cîmpii.
divag├í (a ~) vb., ind. prez. 3 divaghe├íz─â; conj. prez. 3 s─â divagh├ęze
divag├í vb., ind. prez. 1 sg. divagh├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. divaghe├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. divagh├ęze
DIVAGÁ vb. v. abate.
DIVAGÁ vb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari].
DIVAGÁ vb. intr. 1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. 2. (despre un curs de apă) a ieși din albie. (< fr. divaguer, lat. divagari)
A DIVAG├ü ~gh├ęz intranz. 1) A face o divaga╚Ťie; a se abate de la tema luat─â ├«n discu╚Ťie. 2) A vorbi aiurea; a bate c├ómpii. /<fr. divaguer, lat. divagari
* div├íg ╚Öi -gh├ęz, a -g├í v. intr. (fr. divaguer, d. lat. divagor, -├íri, a r─ât─âci, d. vagus, vag). Vorbesc ├«n dodi─ş, b├«─şgu─ş, spun vrute ╚Öi nevrute, bat c├«mpi─ş: alcoolici─ş divag─â des.
DIVAGA vb. a se abate, a se depărta, a devia, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (Am ~ de la subiect.)

Divaga dex online | sinonim

Divaga definitie

Intrare: divaga
divaga verb grupa I conjugarea a II-a
divaga