divaga definitie

12 definiții pentru divaga

divagá vi [At: NEGULICI / Pzi: ~ghéz, (rar) divág / E: fr divaguer, lat divagare] 1 A se abate de la subiectul discuției. 2 (Pex) A vorbi aiurea.
DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.
DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.
DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiect; p. ext. a vorbi aiurea, a bate cîmpii.
divagá (a ~) vb., ind. prez. 3 divagheáză; conj. prez. 3 să divaghéze
divagá vb., ind. prez. 1 sg. divaghéz, 3 sg. și pl. divagheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. divaghéze
DIVAGÁ vb. v. abate.
DIVAGÁ vb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari].
DIVAGÁ vb. intr. 1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. 2. (despre un curs de apă) a ieși din albie. (< fr. divaguer, lat. divagari)
A DIVAGÁ ~ghéz intranz. 1) A face o divagație; a se abate de la tema luată în discuție. 2) A vorbi aiurea; a bate câmpii. /<fr. divaguer, lat. divagari
* divág și -ghéz, a - v. intr. (fr. divaguer, d. lat. divagor, -ári, a rătăci, d. vagus, vag). Vorbesc în dodiĭ, bîĭguĭ, spun vrute și nevrute, bat cîmpiĭ: alcooliciĭ divagă des.
DIVAGA vb. a se abate, a se depărta, a devia, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (Am ~ de la subiect.)

divaga dex

Intrare: divaga
divaga verb grupa I conjugarea a II-a
divaga