Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru div─â

div3, ~─â [At: CODRU-DR─éGU╚śANU, C. 39 / Pl: ~i, ~e / E: fr diva, it diva] 1-2 smf, a (├«nv) (Persoan─â) care este ├«nzestrat─â cu ├«nsu╚Öiri cu totul excep╚Ťionale. 3 sf (Rar) C├ónt─ârea╚Ť─â cu renume. 4 sf (Rar) Artist─â (de cinematograf) care se bucur─â de mare popularitate. 5 sf (Prt) Femeie care dore╚Öte s─â fie admirat─â, frap├ónd prin atitudine, ├«mbr─âc─âminte etc.
div2, ~─â [At: CORESI, ap. DHLR II, 507 / Pl: ~e, ~ure, ~uri / E: vsl đ┤đŞđ▓đż] (├Änv) 1 sf Minune. 2 sf Lucru de mirare. 3 sn (Reg; ├«lav) ├Än ~uri ├«n chipuri Prin diverse mijloace.
D├ŹV─é, dive, s. f. (Adesea glume╚Ť sau ir.) C├ónt─ârea╚Ť─â sau artist─â celebr─â de teatru ori de cinema. ÔÇô Din it., fr. diva.
D├ŹV─é, dive, s. f. (Adesea glume╚Ť sau ir.) Artist─â foarte admirat─â de public. ÔÇô Din it., fr. diva.
DIV, -─é, divi, -e, adj. (Livresc, ├«nvechit; despre arti╚Öti, poe╚Ťi etc.) Care se afl─â pe culmile cele mai ├«nalte ale artei; divin (2). [Versurile lui Dante] vor tr─âi in to╚Ťi timpii. ÔÇô Canzoni bun─âoar─â!... ÔÇô C─âror le-a f─âcut muzic─â divul Casella. MACEDONSKI, O. II 292. Magistrule scump ╚Öi poetule div, ├«mi vei spune? id. ib. 297.
D├ŹV─é, dive, s. f. (├Änvechit) Artist─â de oper─â sau de cinematograf foarte mult admirat─â de public. V. vedet─â. Visezi... mai cu seam─â la diva, care a debutat la Neapole. IBR─éILEANU, A. 9. Diva... apare pe scen─â ├«ntr-un costum abracadabrant. CARAGIALE, O. III 10.
d├şv─â s. f., g.-d. art. d├şvei; pl. d├şve
d├şv─â s. f., g.-d, art. d├şvei; pl. d├şve
D├ŹV─é s. v. star.
D├ŹV─é s. v. minune, miracol.
DIV, -Ă adj. (Rar) Divin. // s.m. Duh rău în mitologia musulmană. [< lat. divus, cf. fr. dive].
D├ŹV─é s.f. (Liv.) C├ónt─ârea╚Ť─â cu renume; artist─â de cinematograf renumit─â; (peior.) femeie care dore╚Öte s─â fie admirat─â; femeie care frapeaz─â. [< it., fr. diva].
D├ŹV─é s. f. c├ónt─ârea╚Ť─â cu renume; artist─â de cinematograf renumit─â; star. (< it., fr. diva)
d├şv─â (d├şve), s. f. ÔÇô Minune, miracol. Sl. (bg.) divo (Tiktin; Candrea), din tc. div ÔÇ×spirit malignÔÇŁ (Berneker 202), cf. bg. div ÔÇ×s─âlbaticÔÇŁ. ÔÇô Der. divi, vb. refl. (a se mira, a fi uimit), din sl. diviti se. Sec. XVII.
DIV─é ~e f. C├ónt─ârea╚Ť─â sau actri╚Ť─â celebr─â, foarte admirat─â. /<fr., it. diva
div a. divin: a divului Hora╚Ťiu poetic─â f├ónt├ón─â AL.
1) div n., pl. ur─ş (vsl. rus. div┼ş, minune). L.V. ├Än divur─ş, ├«n chipur─ş, ├«n foarte multe felur─ş. V. div─â.
2)* div, -─â adj. (lat. divus). Divin, sf├«nt. S.m. Titlu dat ├«mp─âra╚Ťilor roman─ş dup─â moarte: divu Tra─şan. S.f., pl. e (it. diva). C├«nt─ârea╚Ť─â celebr─â.
1) d├şv─â f., pl. e (vsl. rus. divo, minune). L.V. (Cost. Cant.) Minune, mirare. Ce div─â este c─â, ce e de mirare c─â? V. div 1.
2)* div─â V. div 2.
DIV─é s. star, vedet─â, (fig.) stea. (O ~ de cinema.)
div─â s. v. MINUNE. MIRACOL.

Div─â dex online | sinonim

Div─â definitie

Intrare: div─â
div─â
Intrare: div (adj.)
div adjectiv
Intrare: div─â
div─â substantiv feminin