ditirambic definitie

11 definiții pentru ditirambic

ditirámbic, ~ă a [At: I. GOLESCU / S și: dithyrambic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dithyrambique, ger ditirambisch, lat dithyrambicus] 1-2 Care aparține ditirambilor (1-2). 3-4 Privitor la ditirambi (1-2). 5 (Fig; d. stil, vorbire, cuvinte, discursuri etc.) Plin de elogii exagerate Si: afectat, emfatic, retoric.
DITIRÁMBIC, -Ă, ditirambici, -ce, adj. 1. Care aparține ditirambilor (1), privitor la ditirambi. 2. Fig. (Despre stil, vorbire, cuvinte etc.) Plin de elogii exagerate; emfatic, retoric. – Din fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus.
DITIRÁMBIC, -Ă, ditirambici, -ce, adj. 1. Care aparține ditirambilor (1), privitor la ditirambi. 2. Fig. (Despre stil, vorbire, cuvinte etc.) Plin de elogii exagerate; emfatic, retoric. – Din fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus.
DITIRÁMBIC, -Ă, ditirambici, -e, adj. (Despre stil, cuvinte, discursuri etc.) Plin de laude excesive; elogios, entuziast. Discurs ditirambic.
ditirámbic adj. m., pl. ditirámbici; f. ditirámbică, pl. ditirámbice
ditirámbic adj. m., pl. ditirámbici; f. sg. ditirámbică, pl. ditirámbice
DITIRÁMBIC, -Ă adj. (Despre stil, vorbire etc.) Exagerat laudativ; elogios. ♦ Entuziast. [< lat. dithyrambicus, fr. dithyrambique].
DITIRÁMBIC, -Ă adj. 1. referitor la ditirambi, de natura ditirambilor. 2. (fig.; despre stil, vorbire) exagerat laudativ; foarte elogios. (< fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus)
DITIRÁMBIC ~că (~ci, ~ce) (despre vorbe, stil etc.) Care are caracter de ditiramb; plin de laude exagerate. A vorbi în termeni ~ci. /<fr. dithyrambique, lat. dithyrambus
ditirambic a. 1. de natura ditirambului; 2. ce laudă peste măsură.
* ditirámbic, -ă adj. (vgr. dithyrambikós). De ditiramb: cîntec, poet ditirambic. Fig. Plin de laude: discurs ditirambic.

ditirambic dex

Intrare: ditirambic
ditirambic adjectiv