Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru distrug─âtor

distrug─âtor, ~oare [At: ALECSANDRI, POEZII, 642 / Pl: ~i, ~o├íre / E: distruge + -─âtor] 1 a Care distruge (1) Si: (├«nv) distructor, distructiv, nimicitor, ruin─âtor. 2 sn Nav─â de lupt─â de tonaj mediu ╚Öi cu vitez─â mare, f─âr─â cuiras─â, care dispune de armament de artilerie, rachete ╚Öi torpile etc., folosit─â mai ales pentru protec╚Ťia navelor mari, a convoaielor ╚Öi la v├ón─âtoarea de submarine Si: contratorpilor.
DISTRUG─éT├ôR, -O├üRE, distrug─âtori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Nav─â de lupt─â de tonaj mediu ╚Öi cu vitez─â mare, f─âr─â cuiras─â, care dispune de armament de artilerie, rachete ╚Öi torpile; contratorpilor. ÔÇô Distruge + suf. -─âtor (dup─â fr. destructeur).
DISTRUG─éT├ôR, -O├üRE, distrug─âtori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Nav─â de lupt─â de tonaj mediu ╚Öi cu vitez─â mare, f─âr─â cuiras─â, care dispune de armament de artilerie, rachete ╚Öi torpile; contratorpilor. ÔÇô Distruge + suf. -─âtor (dup─â fr. destructeur).
DISTRUGĂTÓR1, distrugătoare, s. n. Navă de luptă cu viteză mare, care folosește în mod egal tunuri și torpile.
DISTRUG─éT├ôR2, -O├üRE, distrug─âtori, -oare, adj. Care distruge; nimicitor. Nu s├«nt torente, oric├«t de n─âprasnice, prin al c─âror clocot p─âstr─âvii s─â nu urce, ╚Ť├«╚Önind prin puhoiul apei, pe stinca de pe care ea se rostogole╚Öte, distrug─âtoare. BOGZA, C. O. 107.
distrugătór1 adj. m., pl. distrugătóri; f. sg. și pl. distrugătoáre
distrugătór2 s. n., pl. distrugătoáre
distrugătór adj. m., pl. distrugătóri; f. sg. și pl. distrugătoáre
distrugătór s. n., pl. distrugătoáre
DISTRUG─éT├ôR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruin─âtor, (rar) pr─âp─âditor, (├«nv. ╚Öi pop.) pierz─âtor, (├«nv.) d─âr─âp─ân─âtor, pustiicios, risipitor, ruinos. (Ac╚Ťiunea ~oare a ciclonului.) 2. adj. nimicitor, omor├ótor, ucig─âtor. (O substan╚Ť─â ~oare.) 3. adj. v. pustiitor. 4. s. (MAR.) contratorpilor.
Distrug─âtor Ôëá creator
DISTRUG─éT├ôR, -O├üRE adj. Care distruge, distructiv. // s.n. Nav─â u╚Öoar─â de lupt─â de mare vitez─â, ├«narmat─â cu tunuri, torpile etc. ╚Öi folosit─â mai ales pentru protec╚Ťia navelor mari, a convoaielor ╚Öi la v├ón─âtoarea de submarine. V. contratorpilor. [< distruge + -(─â)tor, dup─â fr. destructeur, destroyer, engl. destroy].
DISTRUG─éT├ôR, -O├üRE I. adj. care distruge, nimicitor; distructiv. II. s. n. nav─â militar─â rapid─â, ├«narmat─â cu tunuri, rachete ╚Öi torpile, destinat─â lovirii torpiloarelor ╚Öi submarinelor, precum ╚Öi pentru protec╚Ťia navelor mari, a convoaielor; contratorpilor. (dup─â fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)
DISTRUGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care distruge; nimicitor; zdrobitor; distructiv; devastator; dezastruos. /a distruge + suf. ~ător
DISTRUGĂTÓR2 ~oáre n. Navă militară foarte rapidă, de tonaj redus, echipată cu armament de artilerie, rachete și torpile, și folosită la urmărirea și distrugerea torpiloarelor. /a distruge + suf. ~ător
* distrug─ât├│r n., pl. oare. Mar. Contratorpilor.
DISTRUG─éTOR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruin─âtor, (rar) pr─âp─âditor, (├«nv. ╚Öi pop.) pierz─âtor, (├«nv.) d─âr─âp─ân─âtor, pustiicios, risipitor, ruinos. (Ac╚Ťiunea ~ a v├«ntului.) 2. adj. nimicitor, omor├«tor, ucig─âtor. (O substan╚Ť─â ~.) 3. adj. mistuitor, nimicitor, pustiitor. (Un foc ~.) 4. s. (MAR.) contratorpilor.
DISTRUG─éTOR DE PORTAN╚Ü─é spoiler specializat montat l├óng─â fuzelaj care descoper─â la bracare o deschidere complet─â a aripii prin care trec fileurile de aer pe intrados (v.) produc├ónd sc─âderea portan╚Ťei (v.) ├«n zona respectiv─â, reduc├ónd efectul de hipersustenta╚Ťie, m─ârind capacitatea de fr├ónare a aeronavei.

Distrug─âtor dex online | sinonim

Distrug─âtor definitie

Intrare: distrug─âtor
distrug─âtor adjectiv substantiv neutru