distructiv definitie

18 definiții pentru distructiv

distructív, ~ă a [At: NEGULICI / V: des~ / Pl: ~i, ~e / E: fr destructif] Care distruge Si: (înv) distructor, distrugător, nimicitor.
DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv.
DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. [Var.: destructív, -ă adj.] – Din fr. destructif (după distruge).
DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv.
DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. [Var.: destructív, -ă adj.] – Din fr. destructif (după distruge).
DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv.
DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. – Variantă: destructív,-ă (GALACTION, O. I 142) adj.
distructív adj. m., pl. distructívi; f. distructívă, pl. distructíve
distructív adj. m., pl. distructívi; f. sg. distructívă, pl. distructíve
DISTRUCTÍV adj. v. distrugător.
Distructiv ≠ constructiv
DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv.
DISTRUCTÍV, -Ă adj. Distrugător, nimicitor. [Var. destructiv, -ă adj. / < fr. destructif, după distruge].
DISTRUCTÍV, -Ă adj. distrugător. (< fr. destructif)
DISTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care distruge; distrugător; nimicitor; zdrobitor; ucigător. /<fr. distructif
distructiv a. ce cauzează distrucțiunea.
*destructív, -ă adj. (lat. destructivus). Care cauzează distrugere: acțiunea destructivă a apelor la suprafața pămîntuluĭ. – Și di- (it. distruttivo).
DISTRUCTIV adj. devastator, dezastruos, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.)

distructiv dex

Intrare: distructiv
distructiv adjectiv
destructiv