Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru distrofie

distrof├şe sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr dystrophie] Stare patologic─â const├ónd ├«n alterarea structurii unui ╚Ťesut, al unui organ, al unui sistem sau al organismului, ├«n urma tulbur─ârilor de nutri╚Ťie. modificat─â
DISTROF├ŹE, distrofii, s. f. Stare patologic─â const├ónd ├«n alterarea structurii unui ╚Ťesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, ├«n urma tulbur─ârilor de nutri╚Ťie. ÔÇô Din fr. dystrophie.
DISTROF├ŹE, distrofii, s. f. Stare patologic─â const├ónd ├«n alterarea structurii unui ╚Ťesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, ├«n urma tulbur─ârilor de nutri╚Ťie. ÔÇô Din fr. dystrophie.
DISTROF├ŹE, distrofii, s. f. Stare patologic─â const├«nd ├«n dezorganizarea nutri╚Ťiei ╚Ťesuturilor, a organelor corpului sau a ├«ntregului organism.
distrof├şe s. f., art. distrof├şa, g.-d. art. distrof├şei; pl. distrof├şi, art. distrof├şile
distrof├şe s. f., art. distrof├şa, g.-d. art. distrof├şei; pl. distrof├şi, art. distrof├şile (sil. -fi-i-)
DISTROFIE ENDEMICĂ TIREOPÁTĂ s. v. gușă endemică.
DISTROF├ŹE s.f. (Med.) Stare patologic─â const├ónd ├«n dezorganizarea nutri╚Ťiei ╚Ťesuturilor sau a organelor. ÔÖŽ Tulburare de nutri╚Ťie cronic─â la sugari. [Gen. -iei. / < fr. dystrophie, cf. gr. dys ÔÇô dificil, trophe ÔÇô hran─â].
DISTROF├ŹE s. f. 1. leziune organic─â, tisular─â sau glandular─â, av├ónd la baz─â tulbur─âri metabolice. 2. boal─â cronic─â de nutri╚Ťie la sugari. (< fr. dystrophie)
DISTROF├ŹE ~i f. med. Stare patologic─â const├ónd ├«n dereglarea func╚Ťiilor organismului ├«n urma tulbur─ârilor de nutri╚Ťie. [Art. distrofia; G.-D. distrofiei; Sil. -fi-e] /<fr. dystrophie
DIS- (DIZ-) ÔÇ×dificil, anormal, greu, defectuos; tulburare, dificultate, greutateÔÇŁ. ÔŚŐ gr. dys ÔÇ×r─âu, greu, nepl─âcutÔÇŁ > fr. dys-, germ. id., engl. id., it. dis- > rom. dis- ╚Öi diz-. Ôľí ~acuzie (v. -acuzie), s. f., dificultate a auzului; ~afie (v. -afie), s. f., tulburare a sim╚Ťului tactil; ~artrie (v. -artrie), s. f., tulburare de vorbire manifestat─â prin imposibilitatea exprim─ârii corecte a cuvintelor; ~artroz─â (v. -artroz─â), s. f., stare de mobilitate anormal─â a unei articula╚Ťii; ~bazie (v. -bazie), s. f., tulburare a actului motor al mersului; ~bulie (v. -bulie), s. f., simptom psihic caracterizat prin lips─â de voin╚Ť─â; ~calculie (v. -calculie), s. f., tulburare manifestat─â ├«n ├«nv─â╚Ťarea calculului; ~centric (v. -centric), adj., deplasat de la centru; ~chezie (v. -chezie), s. f., defeca╚Ťie dificil─â; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., proces patologic caracterizat prin alterarea mecanismelor de reglare a activit─â╚Ťii motorii a organelor contractile; sin. paralizie incomplet─â; ~ciclie (v. -ciclie), s. f., nume generic pentru tulbur─ârile circulatorii; ~colie (v. -colie1), s. f., tulburare ├«n metabolismul pigmen╚Ťilor biliari; ~condroplazie (v. condro-, v. -plazie), s. f., tulburare a procesului de osificare a cartilajelor; ~corie (v. -corie1), s. f., deformare a pupilei; ~crazie (v. -crazie), s. f., tulburare ├«n compozi╚Ťia ╚Öi ├«n reac╚Ťiile diferitelor umori ╚Öi ╚Ťesuturi ale organismului; ~crinie (v. -crinie), s. f., tulburare ├«n func╚Ťionarea glandelor endocrine; ~cromatic (v. -cromatic), adj., 1. Care are o culoare anormal─â. 2. Care produce alterarea culorilor; ~cromatopsie (v. cromat/o-, v. -opsie), s. f., imposibilitatea de a distinge culorile; ~cromazie (v. -cromazie), s. f., discromie cutanat─â; ~cromie (v. -cromie), s. f., tulburare ├«n pigmentarea normal─â a pielii; ~cronometrie (v. crono-, v. -metrie1), s. f., tulburare de coordonare cinetic─â, proprie sindromului cerebelos; ~diadocochinezie (~diadocokinezie) (v. diadoco-, v. -chinezie), s. f., dificultate de a executa sincron ╚Öi cu repeziciune mi╚Öc─âri de succesiune ritmic─â; ~dipsie (v. -dipsie), s. f., dificultate ├«n degluti╚Ťia lichidelor; ~embriogenezie (v. embrio-, v. -genezie), s. f., perturbare morfologic─â sau metabolic─â prenatal─â, cu substrat genetic sau nutri╚Ťional; ~embrioplazie (v. embrio-, v. -plazie), s. f., malforma╚Ťie de origine embrionar─â a unui organ; ~enterie (dizenterie) (v. -enterie), s. f., boal─â infectocontagioas─â, caracterizat─â prin dureri, ulcera╚Ťii ale intestinelor ╚Öi prin diaree cu s├«nge; ~ergie (v. -ergie), s. f., stare patologic─â a sugarului, caracterizat─â prin sc─âderea toleran╚Ťei digestive ╚Öi prin diminuarea rezisten╚Ťei fa╚Ť─â de infec╚Ťii; ~estezie (v. -estezie), s. f., perturbare a percep╚Ťiei senza╚Ťiilor; ~fagie (v. -fagie), s. f., dificultate la ├«nghi╚Ťirea alimentelor; ~fazie (v. -fazie), s. f., tulburare a vorbirii; sin. afazie; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare a pronun╚Ť─ârii cuvintelor; ~fonie (v. -fonie1), s. f., tulburare temporar─â sau permanent─â a timbrului ╚Öi a intensit─â╚Ťii vocii; sin. r─âgu╚Öeal─â; ~fonografie (v. fono-1, v, -grafie), s. f., tulburare a limbajului scris; ~forie (v. -forie), s. f., tulburare a dispozi╚Ťiei afective, caracterizat─â prin insatisfac╚Ťie, prin triste╚Ťe penibil─â ╚Öi prin iritabilitate; ~frazie (v. -frazie), s. f., schizofazie*; ~genezie (v. -genezie), s. f., tulburare ├«n reproducere sau ├«n dezvoltare; ~genic (v. -genic), adj., care este pe cale de degenerare; ~geuzie (v. -geuzie), s. f., tulburare a sim╚Ťului gustativ; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., tulburare a func╚Ťiilor de cunoa╚Ötere; ~grafie (v. -grafie), s. f., tulburare patologic─â a scrisului; ~hernie (v. -hernie), s. f., tulburare sau altera╚Ťie sanguin─â; ~lalie (v. -lalie), s. f., tulburare a pronun╚Ť─ârii cuvintelor; ~lexie (v. -lexie), s. f., tulburare nervoas─â, const├«nd ├«n dificultatea de a citi ╚Öi de a ├«n╚Ťelege un text; ~logie (v. -logie1), s. f., tulburare de con╚Ťinut ╚Öi de form─â a vorbirii, datorit─â unor modific─âri psihopatologice; ~megalopsie (v. megal/o-, v. -opsie), s. f., iluzie vizual─â care const─â ├«n impresia c─â obiectele s├«nt alungite sau l─â╚Ťite ├«n jurul propriului ax; ~melie (v. -melie), s. f., dezvoltare anormal─â a membrelor; ~menoree (v. meno-, v. -ree), s. f., tulburare a fluxului menstrual ├«nso╚Ťit─â de dureri; ~metrie (v. -metrie1), s. f., imposibilitate de a dimensiona ╚Öi de a ghida precis mi╚Öc─ârile; ~mimie (v. -mimie), s. f., tulburare a capacit─â╚Ťii de exprimare prin gesturi inimice; ~mnezie (v. -mnezie), s. f., perturbare a memoriei; ~morfie (v. -morfie), s. f., diformitate congenital─â sau c├«╚Ötigat─â; ~morfofobie (v. morfo-, v. -fobie), s. f., tulburare de ordin psihic const├«nd ├«n ideea obsesiv─â de a avea un defect fizic inestetic, de obicei al fe╚Ťei; ~morfogenez─â (v. morfo-, v. -genez─â), s. f., proces care duce la apari╚Ťia formelor ╚Öi structurilor anormale ale materiei vii; ~morfogenie (v. morfo-, v. -genic), adj., (despre un factor) care provoac─â anomalii morfologice; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â malforma╚Ťiile la plante ╚Öi animale; ~odie (v. -odie1), s. f., miros fetid produs de unele secre╚Ťii; ~odont (v. -odont), adj., (despre ╚Ť├«╚Ť├«na cochiliei) cu din╚Ťi redu╚Öi sau regresa╚Ťi p├«n─â la dispari╚Ťie; ~ontogenez─â (v. onto-, v. -genez─â), s. f., tulburare a dezvolt─ârii embrionare normale; ~opie (v. -opie), s. f., sl─âbirea acuit─â╚Ťii vizuale; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare a vederii; ~orexie (v. -orexie), s. f., perturbare a poftei de m├«ncare; ~organoplazie (v. organo-, v. -plazie), s. f., tulburare patologic─â ├«n dezvoltarea total─â a complexului morfofunc╚Ťional caracteristic unui organ; ~ortografie (v. orto-, v. -grafie), s. f., tulburare a ├«nsu╚Öirii ortografiei; ~osmie (v. -osmie1), s. f., perturbare a sim╚Ťului olfactiv; ~ostoz─â (v. -ostoz─â), s. f., osificare defectuoas─â a cartilajelor fetale; ~pareunie (v. -pareunie), s. f., dureri violente ├«n timpul actului sexual la femeie; sin. algopareunie; ~pepsie (v. -pepsie), s. f., tulburare a procesului de digestie; ~plastie (v. -plastie), s. f., ├«nf─â╚Ťi╚Öare defectuoas─â, congenital─â sau dob├«ndit─â, a unui organ anatomic extern; ~plazie (v. -plazie), s. f., anomalie ├«n dezvoltarea ╚Ťesuturilor, organelor sau regiunilor anatomice; ~pnee (v. -pnee), s. f., tulburare respiratorie de origine cardiac─â sau nervoas─â; ~pragie (v. -pragie), s. f., manifestare dureroas─â a unei func╚Ťii anatomice; ~praxie (v. -praxie), s. f., incapacitate de a executa mi╚Öc─âri coordonate, ca urmare a unor leziuni ale creierului; sin. apraxie; ~rafie (v. -rafie), s. f., lipsa sudurii anatomice; ~ritmie (v. -ritmie), s. f., ansamblul modific─ârilor anormale ale ritmului electroencefalogramei; ~tanasie (v. -tanasie), s. f., moarte dificil─â, cu com─â grea ╚Öi dureri prelungite; ~termie (v. -termie), s. f., tulburare a termoregl─ârii organismului uman; ~timie (v. -timie), s. f., modificare ├«n sens depresiv a tonusului afectiv; ~tocie (~tochie, ~tokie) (v. -tochie), s. f., na╚Ötere dificil─â; ~tonie (v. -tonie), s. f., 1. Dereglare a tonusului func╚Ťional al sistemului nervos vegetativ. 2. Tulburare ├«n reglarea inerva╚Ťiei tonice a musculaturii netede sau striate; ~topie (v. -topie), s. f., anomalie ├«n situarea unui organ anatomic; ~trofic (v. -trofic), adj., 1. (Despre lacuri) S─ârac ├«n materii nutritive. 2. Cu organe omoloage, inegal dezvoltate; ~trofie (v. -trofie), s. f., stare patologic─â a nutri╚Ťiei ╚Ťesuturilor sau a organelor; ~urie (v. -urie), s. f., greutate la urinare.

Distrofie dex online | sinonim

Distrofie definitie

Intrare: distrofie
distrofie substantiv feminin