Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru distribu╚Ťie

distrib├║╚Ťie sf [At: HELIADE, PARALELISM I, 81 / Pl: ~ii / E: fr distribution, lat distributio] 1 Distribuire (1). 2 (Spc) Repartizare a rolurilor dintr-o pies─â, dintr-un film, dintr-o oper─â etc. actorilor sau c├ónt─âre╚Ťilor. 3 (Pex) Ansamblul actorilor, c├ónt─âre╚Ťilor care joac─â ├«ntr-o pies─â, ├«ntr-o oper─â etc. 4 (Lin) Proprietate a unui element de a ap─ârea sau nu ├«n diferite contexte. 5 (Lin) Totalitatea vecin─ât─â╚Ťilor unui element. 6 Ansamblul organelor unei ma╚Öini care comand─â automat efectuarea diferitelor faze de func╚Ťionare a ma╚Öinii.
DISTRIB├Ü╚ÜIE, distribu╚Ťii, s. f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ÔÖŽ Spec. Repartizarea rolurilor dintr-o pies─â, dintr-o oper─â etc. la actori, la c├ónt─âre╚Ťi; p. ext. ansamblul actorilor, c├ónt─âre╚Ťilor care joac─â ├«ntr-o pies─â, ├«ntr-o oper─â etc. ÔÖŽ (Lingv.) Proprietate a unui element de a ap─ârea sau nu ├«n diferite contexte; totalitate a vecin─ât─â╚Ťilor unui element. 2. Ansamblul organelor unei ma╚Öini care comand─â automat efectuarea diferitelor faze de func╚Ťionare a ma╚Öinii. ÔÇô Din fr. distribution, lat. distributio.
DISTRIB├Ü╚ÜIE, distribu╚Ťii, s. f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ÔÖŽ Spec. Repartizarea rolurilor dintr-o pies─â, dintr-o oper─â etc. la actori, la c├ónt─âre╚Ťi; p. ext. ansamblul actorilor, c├ónt─âre╚Ťilor care joac─â ├«ntr-o pies─â, ├«ntr-o oper─â etc. ÔÖŽ (Lingv.) Proprietate a unui element de a ap─ârea sau nu ├«n diferite contexte; totalitate a vecin─ât─â╚Ťilor unui element. 2. Ansamblul organelor unei ma╚Öini care comand─â automat efectuarea diferitelor faze de func╚Ťionare a ma╚Öinii. ÔÇô Din fr. distribution, lat. distributio.
DISTRIB├Ü╚ÜIE, distribu╚Ťii, s. f. 1. Faptul de a distribui; distribuire, ├«mp─âr╚Ťire, repartizare. Adela a f─âcut critica complet─â a ├«nc─âperii ÔÇô ├«n╚Öir├«nd toate lipsurile unui confort relativ, st─âruind mai cu seam─â asupra gre╚Öitei distribu╚Ťii a mobilierului. IBR─éILEANU, A. 66. ÔÖŽ Repartizarea rolurilor la actori; p. ext. ansamblul actorilor care joac─â ├«ntr-o pies─â. Piesa se joac─â cu aceea╚Öi distribu╚Ťie ca la premier─â. 2. Ansamblul organelor unei ma╚Öini, care comand─â automat efectuarea diferitelor faze de func╚Ťionare a ma╚Öinii prin ├«nchiderea ╚Öi deschiderea orificiilor de intrare ╚Öi evacuare a agentului motor.
distrib├║╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. distrib├║╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. distrib├║╚Ťiei; pl. distrib├║╚Ťii, art. distrib├║╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
distrib├║╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. distrib├║╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. distrib├║╚Ťiei; pl. distrib├║╚Ťii, art. distrib├║╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DISTRIBÚȚIE s. 1. v. distribuire. 2. v. alcătuire.
DISTRIB├Ü╚ÜIE s.f. 1. Distribuire. ÔÖŽ Felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; (p. ext.) totalitatea actorilor dintr-o pies─â de teatru. 2. Totalitatea organelor unei ma╚Öini care comand─â automat diferite faze de func╚Ťionare ale acesteia. 3. (Lingv.) Ansamblul pozi╚Ťiilor pe care un element (sunet, morfem) ├«l poate ocupa ├«ntr-un cuv├ónt sau ├«ntr-o fraz─â. [Gen. -iei, var. distribu╚Ťiune s.f. / cf. fr. distribution, lat. distributio].
DISTRIB├Ü╚ÜIE s. f. 1. distribuire; reparti╚Ťie. ÔŚŐ felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o pies─â de teatru, dintr-un film etc. 2. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mul╚Ťimi (electroni, atomi, molecule) dup─â valorile posibile ale unei m─ârimi caracteristice (vitez─â, energie etc.). 3. dirijarea ╚Öi repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc. 4. totalitatea organelor unei ma╚Öini care comand─â automat diferite faze de func╚Ťionare ale acesteia. 5. (lingv.) ansamblul pozi╚Ťiilor pe care un element (sunet, morfem) ├«l poate ocupa ├«ntr-un cuv├ónt sau ├«ntr-o fraz─â. (< fr. distribution, lat. distributio)
DISTRIB├Ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A DISTRIBUI. 2) Mod ├«n care sunt repartizate rolurile ├«ntr-o pies─â de teatru sau ├«ntr-un film. 3) Totalitate a actorilor care joac─â ├«ntr-o pies─â de teatru sau ├«ntr-un film. 4) tehn. Totalitate a organelor unei ma╚Öini, care comand─â automat efectuarea diferitelor faze de func╚Ťionare a ma╚Öinii. 5) lingv. Totalitate a pozi╚Ťiilor unui element ├«n cadrul unor contexte variate. [Art. distribu╚Ťia; G.-D. distribu╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. distribution, lat. distributio
distribu╚Ťi(un)e f. 1. ├«mp─âr╚Ťire, repartizare: distribu╚Ťiune de daruri; 2. serviciul po╚Öta╚Öului care duce scrisorile la domiciliu.
* distribu╚Ťi├║ne f. (lat. distrib├║tio, -├│nis. V. atribu╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a distribui: distribu╚Ťiune de alimente, de scrisor─ş, de premi─ş ╚Öcolare. ├Ämp─âr╚Ťire, dispozi╚Ťiune, a╚Öezare: distribu╚Ťiunea camerelor ├«n cas─â. ÔÇô ╚śi -├║╚Ťie.
DISTRIBU╚ÜIE s. 1. distribuire, ├«mp─âr╚Ťire, reparti╚Ťie, repartizare, (├«nv.) rep─âr╚Ťire. (~ unor ajutoare pentru sinistra╚Ťi.) 2. alc─âtuire, aranjament, a╚Öezare, dispunere, ├«ntocmire, r├«nduial─â, structur─â. (O anumit─â ~ a lucrurilor.)
DISTRIB├Ü╚ÜIE (< fr., lat.) s. f. 1. Distribuire. ÔÖŽ Repartizarea rolurilor la actori; p. ext. ansamblul actorilor care joac─â ├«ntr-un spectacol. 2. (FIZ.) Modul ├«n care elementele unei mul╚Ťimi (electroni, atomi, molecule etc.) sunt repartizate dup─â valorile posibile ale unei m─ârimi caracteristice (vitez─â, energie etc.). 3. (TEHN.) Dirijarea, transmiterea ╚Öi repartizarea spre diferi╚Ťi consumatori a unui fluid, a unui flux de energie etc. ÔŚŐ D. electric─â = a) procesul de transmitere prin cablu ╚Öi de repartizare a energiei electromagnetice spre diferi╚Ťi consumatori grupa╚Ťi pe o anumit─â suprafa╚Ť─â, de la centrale sau sta╚Ťiuni electrice locale racordate la centrale electrice dep─ârtate; b) ansamblul instala╚Ťiilor electrice care servesc la realizarea distribu╚Ťiei electrice. 4. (TEHN.) Ansamblu de organe ale unei ma╚Öini termice care comand─â automat admisia ╚Öi evacuarea agentului energetic (abur, aer comprimat, amestec carburant etc.) ├«n vederea desf─â╚Öur─ârii fazelor de func╚Ťionare ale acesteia. 5. (MAT.) Tip de func╚Ťional─â. ÔŚŐ Teoria distribu╚Ťiilor = ramur─â a matematicii care studiaz─â distribu╚Ťiile. 6. (EC.) ├Ämp─âr╚Ťirea unei anumite cantit─â╚Ťi de vapori (bonuri) ├«ntre mai mul╚Ťi indivizi ╚Öi/sau entit─â╚Ťi. ÔÖŽ Procesul de alocare a veniturilor ╚Öi cheltuielilor ├«n conturi suplimentare (subconturi). ÔÖŽ ├Ämp─âr╚Ťirea venitului total al unei comunit─â╚Ťi ├«ntre membrii ei. ÔÖŽ V├ónzarea unui bloc de valori (ac╚Ťiuni) la burs─â f─âr─â a se ╚Ťine seama de sc─âderea pre╚Ťului lor. ÔÖŽ Ansamblul opera╚Ťiunilor de repartizare a bunurilor ╚Öi serviciilor ├«ntre consumatorii dintr-o ╚Ťar─â. ÔÖŽ Activit─â╚Ťile ╚Öi opera╚Ťiunile prin care bunurile produse sunt puse la dispozi╚Ťia consumatorilor. 7. (BIOL.) R─âsp├óndire a unei specii sau a popula╚Ťiilor de specii ├«n zonele biogeografice ale globului. 8. (LINGV.) Totalitatea pozi╚Ťiilor (contextelor) ├«n care apare o anumit─â entitate lingvistic─â (sunet, fonem, morfem, cuv├ónt etc.) ├«ntr-o limb─â dat─â, ├«ntr-un anumit stadiu de evolu╚Ťie al acesteia.
DISTRIB├Ü╚ÜIE s. f. (cf. fr. distribution, lat. distributio): repartizare; orientare, ├«n mai multe direc╚Ťii, a p─âr╚Ťilor de vorbire; calitate a unei p─âr╚Ťi de vorbire de a avea vecin─ât─â╚Ťi, de a se combina cu alte p─âr╚Ťi de vorbire, ├«n cadrul propozi╚Ťiei, ├«n raport cu anumite posibilit─â╚Ťi ce-i sunt proprii. Se vorbe╚Öte astfel despre o d. substantival─â, despre o d. verbal─â etc. ÔŚŐ ~ unidirec╚Ťion├íl─â: d. bazat─â pe posibilitatea unor p─âr╚Ťi de vorbire de a se combina, pe r├ónd, cu c├óte un termen, ├«n cadrul aceleia╚Öi propozi╚Ťii. Presupune totdeauna o structur─â sau o rela╚Ťie binar─â (cu sau ├«ntre doi termeni): AÔćÉB; BÔćĺA. ├Än limba rom├ón─â, dispun de o d. unidirec╚Ťional─â: substantivele, marea majoritate a adjectivelor, numeralele, marea majoritate a pronumelor, marea majoritate a verbelor ╚Öi o parte din interjec╚Ťii. Astfel: ÔÇ×Farmecul p─âdurii ne cople╚Öe╚ÖteÔÇŁ; ÔÇ×Holdele bogate acoper─â c├ómpulÔÇŁ; ÔÇ×C─âlduroasa var─â este pe sf├ór╚ÖiteÔÇŁ; ÔÇ×Oamenii ace╚Ötia str─âmut─â ╚Öi mun╚ŤiiÔÇŁ; ÔÇ×Aveau legume zilnic proaspeteÔÇŁ; ÔÇ×Trei feciori avea b─âtr├ónulÔÇŁ; ÔÇ×Vorbele lui nu au noim─âÔÇŁ; ÔÇ×Magazinele au primit marf─âÔÇŁ; ÔÇ×Aici s-au oprit fugariiÔÇŁ; ÔÇ×╚śi atunci pleosc! o palm─âÔÇŁ. ÔŚŐ ~ bidirec╚Ťion├íl─â: d. bazat─â pe posibilitatea unor p─âr╚Ťi de vorbire de a se combina, simultan, cu doi termeni, ├«n cadrul aceleia╚Öi propozi╚Ťii. D. bidirec╚Ťional─â presupune ├«ntotdeauna o structur─â sau o rela╚Ťie ternar─â (cu trei termeni): AÔćÉBÔćĺC. ├Än limba rom├ón─â, dispun de o d. bidirec╚Ťional─â: adjectivele pronominale relative (inclusiv cele nehot─âr├óte relative), pronumele relative (inclusiv cele nehot─âr├óte relative), verbele copulative, adverbele relative, prepozi╚Ťiile, conjunc╚Ťiile ╚Öi interjec╚Ťiile-copule (iat─â, iac─â ╚Öi iac─ât─â). Astfel: ÔÇ×A v─âzut ce om esteÔÇŁ; ÔÇ×Nu ╚Ötia cine strig─âÔÇŁ; ÔÇ×Ei sunt aten╚ŤiÔÇŁ; ÔÇ×Merge unde l-ai trimisÔÇŁ; ÔÇ×Avea o c─âciul─â de iepureÔÇŁ; ÔÇ×Ion ╚Öi Marioara merg c─âtre cas─âÔÇŁ; ÔÇ×Victoria ÔÇô iat─â obiectivul nostru!ÔÇŁ ├Än sens modern, prin d. se ├«n╚Ťelege capacitatea unei unit─â╚Ťi lexicale analizate de a se asocia (de a se combina) cu alte unit─â╚Ťi lexicale din limb─â, concretizat─â ├«n contextele ├«n care apare sau este posibil s─â apar─â. Ea reprezint─â proba substitu╚Ťiei termenilor ├«ntr-un enun╚Ť-propozi╚Ťie. Astfel, se poate observa c─â verbul a spus se poate asocia cu un nume de fiin╚Ť─â, dar nu cu un nume de lucru (ÔÇ×Ion a spus cevaÔÇŁ, dar nu ÔÇ×Becul a spus cevaÔÇŁ); cu unele adjective, pronume, adverbe ╚Öi locu╚Ťiuni adverbiale, dar nu cu altele (ÔÇ×Ion a spus lini╚ÖtitÔÇŁ, ÔÇ×Ion a spus astaÔÇŁ, ÔÇ×Ion a spus ├«ncetÔÇŁ, ÔÇ×Ion a spus pe neg├ónditeÔÇŁ, dar nu ÔÇ×Ion a spus ├«naltÔÇŁ, ÔÇ×Ion a spus fiecareÔÇŁ, ÔÇ×Ion a spus dreptunghiularÔÇŁ, ÔÇ×Ion a spus de-a berbeleaculÔÇŁ etc. O situa╚Ťie asem─ân─âtoare are ╚Öi verbul a recita. Pentru a dovedi c─â verbul a spune este altceva dec├ót verbul a recita, este nevoie de cel pu╚Ťin un context, ├«n care verbul a spune s─â se combine ├«n mod diferit cu al╚Ťi termeni, de cel pu╚Ťin un context diagnostic (v.). Astfel: enun╚Ťul-fraz─â ÔÇ×Ion a spus c─â vineÔÇŁ este obi╚Önuit ├«n limb─â, ├«n timp ce enun╚Ťul-fraz─â ÔÇ×Ion a recitat c─â vineÔÇŁ este total neobi╚Önuit, inexistent. Deci existen╚Ťa unui context imposibil pentru verbul a recita demonstreaz─â c─â verbul a spune difer─â de acesta, reprezent├ónd alt─â unitate.

Distribu╚Ťie dex online | sinonim

Distribu╚Ťie definitie

Intrare: distribu╚Ťie
distribu╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e