distractiv definitie

14 definiții pentru distractiv

distractív, ~ă a [At: LUC. II, 129 / Pl: ~i, ~e / E: distracție cf it distrattivo] Care este plăcut Si: amuzant, hazliu, nostim.
DISTRACTÍV, -Ă, distractivi, -e, adj. Care distrează (1); plăcut, amuzant. – Din distracție (după atracție – atractiv).
DISTRACTÍV, -Ă, distractivi, -e, adj. Care distrează (1); plăcut, amuzant. – Din distracție (după atracție – atractiv).
DISTRACTÍV, -Ă, distractivi, -e, adj. Care distrează; plăcut, amuzant. Joc distractiv.
distractív adj. m., pl. distractívi; f. distractívă, pl. distractíve
distractív adj. m., pl. distractívi; f. sg. distractívă, pl. distractíve
DISTRACTÍV adj. v. agreabil.
Distractiv ≠ plicticos, plictisitor
DISTRACTÍV, -Ă adj. Plăcut, amuzant. [< distracție + -iv].
DISTRACTÍV, -Ă adj. care distrează; plăcut, amuzant. (< distracț/ie/ + -iv)
DISTRACTÍV ~ă (~i, ~e) Care distrează. Joc~. /Din distracție
distractiv a. propriu a distrage.
* distractív, -ă adj. (lat. distractus, distras). Propriŭ a distrage: carte distractivă.
DISTRACTIV adj. agreabil, amuzant, drăguț, plăcut. (Un spectacol ~.)

distractiv dex

Intrare: distractiv
distractiv adjectiv