Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru distrac╚Ťie

distrac╚Ťie sf [At: ╚ÜICHINDEAL, F. 370/1 / V: (├«nv) ~iune, (├«vr) di╚Öt~ / Pl: ~ii / E: fr distraction, lat distractio, -onis] 1 Mod pl─âcut de a petrece timpul Si: (├«nv) distragere (1). 2 Mijloc prin care se produce distrac╚Ťia (1) Si: (├«nv) distragere (2), (reg) distrare, (├«vr) r─âcoreal─â. 3 (├Änv) Distragere (4). 4 (├Ävr) Uimire. 5 (├Ävr) Separare a unei p─âr╚Ťi dintr-un ├«ntreg.
DISTR├üC╚ÜIE, distrac╚Ťii, s. f. 1. Ceea ce distreaz─â, ceea ce produce destindere sufleteasc─â; amuzament, petrecere; agrement. 2. Lips─â de aten╚Ťie, de concentrare. ÔÇô Din fr. distraction, lat. distractio.
DISTR├üC╚ÜIE, distrac╚Ťii, s. f. 1. Ceea ce distreaz─â, ceea ce produce destindere sufleteasc─â; amuzament, petrecere; agrement. 2. Lips─â de aten╚Ťie, de concentrare. ÔÇô Din fr. distraction, lat. distractio.
DISTR├üC╚ÜIE, distrac╚Ťii, s. f. 1. Ceea ce distreaz─â, ceea ce produce destindere sufleteasc─â; petrecere, amuzament. Am ╚Öi eu nevoie de plimbare, de o distrac╚Ťie. CAMIL PETRESCU, T. II 139. Distrac╚Ťia s─âtenilor este variat─â. ISAC, O. 271. 2. Lips─â de aten╚Ťie, neluare-aminte, neaten╚Ťie. Cezar, ca de╚Öteptat din distrac╚Ťie, se ├«ntoarce rppede. CAMIL PETRESCU, T. III 448. ÔŚŐ (├Änvechit, la pl.) Era plin de distrac╚Ťii, moale ├«n mi╚Öc─âri, glasul ├«ntunecat ╚Öi slab. RUSSO, S. 28. ├Än c├«te r├«nduri ├«ns─â distrac╚Ťiile tale Te fac s─â sco╚Ťi cuvinte ce nu ar fi cu cale. ALEXANDRESCU, P. 92.
distr├íc╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. distr├íc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. distr├íc╚Ťiei; pl. distr├íc╚Ťii, art. distr├íc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
distr├íc╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. distr├íc╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. distr├íc╚Ťiei; pl. distr├íc╚Ťii, art. distr├íc╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DISTR├üC╚ÜIE s. I. 1. agrement, amuzament, divertisment, pl─âcere, (├«nv.) zefchiu. (Parc de ~ii.) 2. v. amuzament. 3. petrecere, pl─âcere. (Via╚Ť─â plin─â de ~ii.) II. absen╚Ť─â, neaten╚Ťie. (E de-o ~ condamnabil─â.)
DISTR├üC╚ÜIE s.f. 1. Ceea ce amuz─â, distreaz─â; petrecere, amuzament. 2. Neaten╚Ťie. [Gen. -iei, var. distrac╚Ťiune s.f. / cf. fr. distraction, lat. distractio].
DISTR├üC╚ÜIE s. f. 1. ceea ce distreaz─â; petrecere, amuzament. 2. neaten╚Ťie. (< fr. distraction, lat. distractio)
DISTR├üC╚ÜIE ~i f. 1) Lips─â de aten╚Ťie (obi╚Önuit─â sau momentan─â); neaten╚Ťie. 2) Petrecere pl─âcut─â a timpului (de scurt─â durat─â); divertisment; amuzament; agrement. [Art. distrac╚Ťia; G.-D. distrac╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. distraction, lat. distractio
distrac╚Ťi(un)e f. 1. lips─â trec─âtoare de aten╚Ťiune: are distrac╚Ťiuni; 2. pl─âcere, petrecere de scurt─â durat─â: a-╚Öi procura distrac╚Ťiuni.
* distrac╚Ťi├║ne f. (lat. distract├şo, -├│nis). Neaten╚Ťiune: a face o gre╚Öal─â din distrac╚Ťiune. Pl─âcere, amuzament, petrecere: cititu e o distrac╚Ťiune foarte pl─âcut─â. ÔÇô ╚śi -├íc╚Ťie.
DISTRAC╚ÜIE s. I. 1. agrement, amuzament, divertisment, pl─âcere, (├«nv.) zefchiu. (Parc de ~ii.) 2. amuzament, joac─â, (├«nv.) z─âbav─â. (Dragostea nu este o ~.) 3. petrecere, pl─âcere. (Via╚Ť─â plin─â de ~ii.) II. absen╚Ť─â, neaten╚Ťie. (E de-o ~ condamnabil─â.)

Distrac╚Ťie dex online | sinonim

Distrac╚Ťie definitie

Intrare: distrac╚Ťie
distrac╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e