distorsiona vt [At: DN3 / P: ~si-o~ / Pzi: ~néz / E: distorsiune] A deforma.

distorsionát, ~ă a [At: CONTEMP. S. II, 1975, nr. 1478, 1 / P: ~si-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: distorsiona] Care prezintă deformări.

DISTORSIONÁ, distorsionez, vb. I. Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-] – De la distorsiune.

DISTORSIONÁT, -Ă, distorsionați, -te, adj. Care prezintă distorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din distorsiune.

DISTORSIONÁ, distorsionez, vb. I. Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-] – De la distorsiune.

DISTORSIONÁT, -Ă, distorsionați, -te, adj. Care prezintă distorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din distorsiune.

*distorsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 distorsioneáză

distorsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. distorsionéz, 3 sg. și pl. distorsioneáză

distorsionát adj. m. (sil. -si-o-), pl. distorsionáți; f. sg. distorsionátă, pl. distorsionáte

DISTORSIONÁ vb. I. tr. A produce distorsiune; a deforma. [Pron. -si-o-. / < distorsiune].

DISTORSIONÁ vb. intr. (despre aparate) a produce distorsiune (1). (< distorsi/une/ + -ona)