Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru distonant

diston├ínt, ~─â a [At: IBR─éILEANU, S. 140 / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: distona] 1 Care este ├«n dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; d. sunete) Care este intonat fals.
DISTON├üNT, -─é, distonan╚Ťi, -te, adj. Care distoneaz─â; strident; fals. ÔÇô Distona + suf. -ant.
DISTON├üNT, -─é, distonan╚Ťi, -te, adj. Care distoneaz─â; strident; fals. ÔÇô Distona + suf. -ant.
DISTON├üNT, -─é, distonan╚Ťi, -te, adj. Care distoneaz─â, care nu se potrive╚Öte ├«ntr-un ansamblu, care nu este potrivit cu celelalte elemente. V. strident. Acelea╚Öi fraze care sun─â ├«n gura lui Stratilat mai mult sau mai pu╚Ťin corect... s├«nt cu totul distonante folosite de Manoliu. V. ROM. decembrie 1953, 289.
diston├ínt adj. m., pl. diston├ín╚Ťi; f. diston├ínt─â, pl. diston├ínte
diston├ínt adj. m., pl. diston├ín╚Ťi; f. sg. diston├ínt─â, pl. diston├ínte
DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios.
DISTONÁNT, -Ă adj. Care distonează. [< distona].
DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant)
DISTON├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care distoneaz─â; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + suf. ~ant
DISTONANT adj. 1. inadecvat, neadecvat, necorespunz─âtor, nepotrivit, (fig.) deplasat. (Un element ~ fa╚Ť─â de ansamblu.) 2. discordant, disonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.)

Distonant dex online | sinonim

Distonant definitie

Intrare: distonant
distonant adjectiv