distonant definitie

11 definiții pentru distonant

distonánt, ~ă a [At: IBRĂILEANU, S. 140 / Pl: ~nți, ~e / E: distona] 1 Care este în dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; d. sunete) Care este intonat fals.
DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.
DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.
DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează, care nu se potrivește într-un ansamblu, care nu este potrivit cu celelalte elemente. V. strident. Aceleași fraze care sună în gura lui Stratilat mai mult sau mai puțin corect... sînt cu totul distonante folosite de Manoliu. V. ROM. decembrie 1953, 289.
distonánt adj. m., pl. distonánți; f. distonántă, pl. distonánte
distonánt adj. m., pl. distonánți; f. sg. distonántă, pl. distonánte
DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios.
DISTONÁNT, -Ă adj. Care distonează. [< distona].
DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant)
DISTONÁNT ~tă (~ți, ~te) Care distonează; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + suf. ~ant
DISTONANT adj. 1. inadecvat, neadecvat, necorespunzător, nepotrivit, (fig.) deplasat. (Un element ~ față de ansamblu.) 2. discordant, disonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.)

distonant dex

Intrare: distonant
distonant adjectiv