Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru distonan╚Ť─â

diston├ín╚Ť─â sf [At: DEX / Pl: ~╚Ťe / E: distona + -an╚Ť─â] 1 Dezacord cu ansamblul sau cu restul Si: distonare (1). 2 (Muz) Intona╚Ťie fals─â Si: distonare (2).
DISTON├üN╚Ü─é, distonan╚Ťe, s. f. Faptul de a distona; caracterul a ceea ce distoneaz─â. ÔÇô Distona + suf. -an╚Ť─â.
DISTON├üN╚Ü─é, distonan╚Ťe, s. f. Faptul de a distona; caracterul a ceea ce distoneaz─â. ÔÇô Distona + suf. -an╚Ť─â.
diston├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. diston├ín╚Ťei; pl. diston├ín╚Ťe
diston├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. diston├ín╚Ťei; pl. diston├ín╚Ťe
DISTONÁNȚĂ s. v. nepotrivire.
DISTON├üN╚Ü─é s. f. discordan╚Ť─â (1), dezacord. (< distona + -an╚Ť─â)
DISTON├üN╚Ü─é ~e f. 1) Stare distonant─â; lips─â de armonie. 2) muz. Succesiune sau simultaneitate de sunete care distoneaz─â din punct de vedere al armoniei muzicale; discordan╚Ť─â; disonan╚Ť─â. /a distona + suf. ~an╚Ť─â
DISTONAN╚Ü─é s. dezacord, discordan╚Ť─â, discrepan╚Ť─â, disonan╚Ť─â, neconcordan╚Ť─â, nepotrivire, striden╚Ť─â. (~ ├«ntre elementele unui ansamblu.)

Distonan╚Ť─â dex online | sinonim

Distonan╚Ť─â definitie

Intrare: distonan╚Ť─â
distonan╚Ť─â substantiv feminin