distonanță definitie

9 definiții pentru distonanță

distonánță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: distona + -anță] 1 Dezacord cu ansamblul sau cu restul Si: distonare (1). 2 (Muz) Intonație falsă Si: distonare (2).
DISTONÁNȚĂ, distonanțe, s. f. Faptul de a distona; caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. -anță.
DISTONÁNȚĂ, distonanțe, s. f. Faptul de a distona; caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. -anță.
distonánță s. f., g.-d. art. distonánței; pl. distonánțe
distonánță s. f., g.-d. art. distonánței; pl. distonánțe
DISTONÁNȚĂ s. v. nepotrivire.
DISTONÁNȚĂ s. f. discordanță (1), dezacord. (< distona + -anță)
DISTONÁNȚĂ ~e f. 1) Stare distonantă; lipsă de armonie. 2) muz. Succesiune sau simultaneitate de sunete care distonează din punct de vedere al armoniei muzicale; discordanță; disonanță. /a distona + suf. ~anță
DISTONANȚĂ s. dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, neconcordanță, nepotrivire, stridență. (~ între elementele unui ansamblu.)

distonanță dex

Intrare: distonanță
distonanță substantiv feminin