distila definitie

12 definiții pentru distila

distila vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) des~ / Pzi: ~léz / E: fr distiller, lat distillare] (C.i. lichide) A trece în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid de impurități nevolatile sau pentru a concentra componenta mai volatilă din amestecul inițial) Si: (îvr) a lambrica.
DISTILÁ, distilez, vb. I. Tranz. A trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid). – Din fr. distiller, lat. distillare.
DISTILÁ, distilez, vb. I. Tranz. A trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid). – Din fr. distiller, lat. distillare.
DISTILÁ, distilez, vb. I. Tranz. A separa un lichid de corpurile nevolatile pe care le conține, transformîndu-l în vapori, care apoi se condensează și se colectează; a separa unul cîte unul dintr-un amestec lichid diverșii lui componenți, supunînd lichidul la temperaturi diferite, pentru a colecta treptat vaporii fiecărui component.
distilá (a ~) vb., ind. prez. 3 distileáză
distilá vb., ind. prez. 1 sg. distiléz, 3 sg. și pl. distileáză
DISTILÁ vb. (înv.) a spiritualiza. (A ~ alcoolul.)
DISTILÁ vb. I. tr. A transforma în vapori un lichid și a-l condensa după aceea pentru a separa astfel din el corpurile nevolatile pe care le conține. [P.i. -lez, 3,6 -lează. / < fr. distiller, it. distillare].
DISTILÁ vb. tr. a efectua o distilare. (< fr. distiller, lat. distillare)
A DISTILÁ ~éz tranz. (lichide) A curăța de substanțe străine prin evaporare și condensare succesivă. /
distilà v. 1. a separa prin mijlocul căldurei părțile volatile ale unei substanțe: alcoolul se obține distilând vinul, grânele etc.; 2. a face să curgă încet: bradul distilează terebentina; 3. fig. a răspândi: a distila otravă.
DISTILA vb. (înv.) a spiritualiza. (A ~ alcoolul.)

distila dex

Intrare: distila
distila verb grupa I conjugarea a II-a