distíl sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: fr distyle] 1-2 Edificiu (sau element arhitectonic) a cărui fațadă este prevăzută numai cu două coloane.

!distíl (edificiu cu două coloane) (dis-til/di-stil) s. n., pl. distíluri

distíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. distíluri

DISTÍL s.n. Edificiu sau element arhitectonic a cărui fațadă are numai două coloane. [< fr. distyle, cf. gr. dis – doi, stylos – coloană].

DISTÍL, -Ă I. adj., s. n. (edificiu, element arhitectonic) cu două coloane la fațadă. II. adj. (despre flori) prevăzut cu două stile. (< fr. distyle)

DISTÍL ~ă (~i, ~e) (despre o clădire) A cărei fațadă are numai două coloane. /<fr. distyle

* dístil- V. destil-.