Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

29 defini╚Ťii pentru disputa

disput├í [At: TOMICI, ├Ä. 25/9 / V: des~, (├«vr) di╚Ö~ / Pzi: disp├║t / E: fr disputer, lat disputare] 1 vr A discuta cu aprindere ├«n contradictoriu Si: (├«nv) a se disputului (1). 2 vr (Pex) A se certa. 3 vt (Cu pronumele ├«n dativ; d. persoane, colectivit─â╚Ťi) A lupta pentru dob├óndirea unui anumit lucru Si: a concura, a rivaliza. 4 vt (├Äe) A ~ terenul A ap─âra un teren sau un teritoriu ╚Öi a nu-l da u╚Öor ├«napoi. 5 vt A contesta un drept, o situa╚Ťie etc. 6 vr (D. competi╚Ťii sportive) A se desf─â╚Öura. modificat─â
disp├║t─â sf [At: LEON ASACHI, B. 33/26 / V: des~, di╚Ö~, (├«vr) ~po~ / Pl: ~te / E: fr dispute, lat disputio] 1 Discu╚Ťie ├«n contradictoriu ├«ntre dou─â sau mai multe persoane ori grupuri de persoane Si: controvers─â, disputare (1), (├«vr) disputa╚Ťie (1), (├«rg) dispu╚Ťie (1). 2 (Pex) Ceart─â. 3 Dezbatere controversat─â asupra unui subiect, a unei teme ╚Ötiin╚Ťifice etc. 4 Lupt─â pentru ├«nt├óietate. 5 (Spt) ├Äntrecere pentru ob╚Ťinerea victoriei Si: competi╚Ťie, concurs. 5 Desf─â╚Öurare a unei competi╚Ťii sportive.
dișputá v vz disputa
dișpútă sf vz dispută
DISPUT├ü, disp├║t, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grup─âri sau colectivit─â╚Ťi; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dob├óndirea unui lucru, pentru ├«nt├óietate, a fi ├«n concuren╚Ť─â, ├«n rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre ├«ntreceri, competi╚Ťii sportive) A avea loc; a se desf─â╚Öura. ÔÇô Din fr. disputer, lat. disputare.
DISP├ÜT─é, dispute, s. f. 1. Discu╚Ťie ├«n contradictoriu ├«ntre dou─â sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controvers─â; p. ext. ceart─â. 2. Lupt─â pentru ├«nt├óietate, pentru tran╚Öarea ├«n favoarea sa a unei rivalit─â╚Ťi; spec. ├«ntrecere sportiv─â; desf─â╚Öurare a unei ├«ntreceri sportive. ÔÇô Din fr. dispute.
DISPUT├ü, disp├║t, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grup─âri sau colectivit─â╚Ťi; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dob├óndirea unui lucru, pentru ├«nt├óietate, a fi ├«n concuren╚Ť─â, ├«n rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre ├«ntreceri, competi╚Ťii sportive) A avea loc; a se desf─â╚Öura. ÔÇô Din fr. disputer, lat. disputare.
DISP├ÜT─é, dispute, s. f. 1. Discu╚Ťie ├«n contradictoriu ├«ntre dou─â sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controvers─â; p. ext. ceart─â. 2. Lupt─â pentru ├«nt├óietate, pentru tran╚Öarea ├«n favoarea sa a unei rivalit─â╚Ťi; spec. ├«ntrecere sportiv─â; desf─â╚Öurare a unei ├«ntreceri sportive. ÔÇô Din fr. dispute.
DISPUT├ü, disp├║t, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grup─âri, colectivit─â╚Ťi; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A lupta pentru dob├«ndirea unui lucru, a fi ├«n concuren╚Ť─â pentru..., a rivaliza. Familii... ├«╚Öi disput─â st─âp├«nirea p─âm├«ntului. BOGZA, C. O. 263. O droaie de pe╚Ťitori... ├«╚Öi disputau m├«na ei. NEGRUZZI, S. I 106. ÔŚŐ Fig. Stele ╚Öi constela╚Ťii vestite... ├«╚Öi v─âd disputat─â domnia de masele mari ale norilor. BOGZA, C. O. 51. ÔŚŐ (Rar, f─âr─â dativul pronumelui reflexiv) Arta nu trebuie s─â te dispute ╚Öi s─â te ├«mpart─â. Ea te vrea tot, ca s─â ╚Ťi se dea toat─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 334. ÔÖŽ Refl. pas. (Despre competi╚Ťii sportive) A avea loc, a se desf─â╚Öura. Se disput─â un meci de fotbal. 2. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A contesta (cuiva) dreptul asupra unui lucru. Oh! Nimeni n-are dreptul nicicum a-╚Ťi disputa Pe viitor cea parte din fericirea ta. BOLINTINEANU, O. 120. 3. Refl. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) A discuta (asupra unei chestiuni de principiu, a unei teme ╚Ötiin╚Ťifice etc.); p. ext. a se certa. (Refl. reciproc) Bog─â╚Ťia, desf─âtarea, virtutea ╚Öi s─ân─âtatea Disput├«ndu-se-ntre ele... fiecare ├«╚Öi g─âsea sie╚Öi dreptate. PANN, P. V. II 22.
DISP├ÜT─é, dispute, s. f. 1. Discu╚Ťie ├«n contradictoriu ├«ntre dou─â sau mai multe persoane asupra unui subiect sau asupra unei teme; dezbatere, controvers─â; p. ext. ceart─â. Acolo, la restaurant, se isc─â o disput─â ├«ntre tustrei. C. PETRESCU, O. P. I 93. ÔŚŐ Fig. Marele masiv al Bucegilor se ├«nal╚Ť─â, cu fiecare st├«nc─â ╚Öi cu fiecare perete de piatr─â, tot mai sus... ca pentru o tragic─â ╚Öi solemn─â disput─â cu... Piatra Craiului. BOGZA, C. O. 206. 2. (Sport) Competi╚Ťie.
disputá (a ~) vb., ind. prez. 3 dispútă
disp├║t─â s. f., g.-d. art. disp├║tei; pl. disp├║te
disputá vb., ind. prez. 1 sg. dispút, 3 sg. și pl. dispútă
disp├║t─â s. f., g.-d. art. disp├║tei; pl. disp├║te
DISPUTÁ vb. a se desfășura, a se juca. (Meciul se ~ pe Stadionul Giulești.)
DISP├ÜT─é s. 1. v. controvers─â. 2. v. ne├«n╚Ťelegere. 3. v. meci.
DISPUT├ü vb. I. tr. 1. A fi ├«n lupt─â, a lupta pentru ceva, a rivaliza. ÔÖŽ intr. A sus╚Ťine o disput─â. ÔÖŽ refl. (Despre competi╚Ťii sportive) A avea loc, a se desf─â╚Öura. 2. A contesta (cuiva) un drept, o situa╚Ťie. [P.i. disp├║t. / < fr. disputer, it., lat. disputare].
DISP├ÜT─é s.f. 1. Dezbatere, discu╚Ťie aprins─â, controvers─â (cu privire la un subiect, la o tem─â); (p. ext.) diferend, ceart─â. 2. (Sport) Competi╚Ťie, ├«ntrecere; lupt─â pentru ob╚Ťinerea victoriei. [< fr. dispute, it. disputa].
DISPUT├ü vb. I. tr. a fi ├«n lupt─â, a lupta pentru ceva; a rivaliza. II. intr. a sus╚Ťine o disput─â; a discuta ├«n contradictoriu. III. refl. (despre competi╚Ťii sportive) a avea loc, a se desf─â╚Öura. (< fr. disputer, lat. disputare)
DISP├ÜT─é s. f. 1. dezbatere, discu╚Ťie aprins─â, controvers─â (cu privire la un subiect, la o tem─â); (p. ext.) diferend, ceart─â. 2. competi╚Ťie (sportiv─â). (< fr. dispute)
A DISPUT├ü disp├║t 1. tranz. (persoane, colectivit─â╚Ťi etc.) A pune ├«n lupt─â pentru a c─âp─âta ├«n posesiune. ~ un premiu. 2. intranz. 1) A purta o disput─â; a discuta; a conversa. 2) A vorbi ├«n contradictoriu; a discuta. /<fr. disputer, lat. disputare
A SE DISPUTÁ pers. 3 se dispútă intranz. (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se petrece; a se produce. /<fr. disputer, lat. disputare
DISP├ÜT─é ~e f. Discu╚Ťie ├«n contradictoriu asupra unei probleme ├«n prezen╚Ťa unui auditoriu; dezbatere a unei chestiuni controversate. /<fr. dispute
disput├á v. 1. a discuta cu vioiciune despre ceva: a disputa despre gusturi, colori; 2. a contesta, a lupta pentru ob╚Ťinerea unui lucru: a disputa un premiu.
disput─â f. 1. desbatere ├«ntre persoane cari nu sunt de aceea╚Ö p─ârere; 2. discu╚Ťiune prea vie, ceart─â: gustul disput─â nÔÇÖare PANN.
* disp├║t, a -├í v. tr. (fr. disputer, d. lat. dis-puto, -├íre. V. imput, cont). Lupt, contest c─â s─â cuprind e┼ş: Pompe─ş disput─â lu─ş Cezar ├«nt├«ietatea. A disputa terenu, a te lupta p. el. V. intr. Discut, m─â lupt cu vorba: a discuta despre gustur─ş.
* d├şsput─â ╚Öi disp├║t─â f., pl. e (it. disputa, fr. dispute). Disputa╚Ťiune, lupt─â cu vorba, contesta╚Ťiune.
DISPUTA vb. a se desfășura, a se juca. (Meciul se ~ pe stadionul Giulești.)
DISPUT─é s. 1. controvers─â, discu╚Ťie, (pop.) sfad─â. (O vie ~ ├«n jurul...) 2. animozitate, ceart─â, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discu╚Ťie, disensiune, divergen╚Ť─â, g├«lceav─â, ├«nvr─âjbire, litigiu, ne├«n╚Ťelegere, vrajb─â, z├«zanie, (├«nv. ╚Öi pop.) price, pricin─â, sfad─â, (pop. ╚Öi fam.) c├«rcot─â, dihonie, r├«c─â, (pop.) har╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi reg.) pricaz, sc├«rb─â, toi, (reg.) bucluc, h├«r─â, poanc─â, sf─âd─âlie, zoal─â, (Mold. ╚Öi Transilv.) poar─â, (Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Öcort, (├«nv.) dezunire, g├«lcevire, ├«mponci╚Öare, jude╚Ť, nea╚Öezare, neunire, p├«r─â, pricinuire, pricire, prigoan─â, prigonire, zavistie, zurbav─â, (grecism ├«nv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre dou─â persoane.) 3. (SPORT) ├«nt├«lnire, ├«ntrecere, joc, meci, partid─â. (~ a durat doar 3 minute.)

Disputa dex online | sinonim

Disputa definitie

Intrare: disput─â
disput─â substantiv feminin
Intrare: disputa
disputa verb grupa I conjugarea I
Intrare: dișpută
dișpută
Intrare: dișputa
dișputa