Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru dispune

disp├║ne [At: CANTEMIR, HR. 243 / V: desp├│ne, (├«nv) des~, (├«vr) ~nu├ş / Pzi: disp├║n, (├«nv) disp├║i / E: lat disponere, fr disposer (dup─â pune)] 1 vt A a╚Öeza ├«ntr-o anumit─â ordine Si: a ordona, a or├óndui, (├«nv) a dispoza (1) 2 vi A avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dup─â propria dorin╚Ť─â Si: (├«nv) a dispoza (2). 3 vt A da dispozi╚Ťii (3) Si: a hot─âr├«, a decide, (├«nv) a dispoza (3), (├«vr) a dispozarisi (1) 4 vt (Pex) A stipula. 5 vt (├Änv) A conduce (├«ntr-un anumit fel). 6 vt (├Ävr) A desemna printr-o dispozi╚Ťie (4). 7 vt A fi ├«nclinat s─â... 8-9 vtr A face s─â devin─â sau a deveni bine dispus Si: a (se) ├«nveseli. 10 vt (├Änv) A preg─âti pentru un scop anume. 11 vi A ├«nvinge ├«ntr-o competi╚Ťie sportiv─â.
DISP├ÜNE, disp├║n, vb. III. 1. Tranz. A hot─âr├«, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispozi╚Ťie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dup─â propria dorin╚Ť─â. 3. Intranz. A ie╚Öi ├«nving─âtor ├«ntr-o competi╚Ťie sportiv─â, ├«ntr-un meci; a ├«nvinge. 4. Tranz. A a╚Öeza ├«ntr-o anumit─â ordine; a aranja. 5. Refl. A c─âp─âta o bun─â dispozi╚Ťie, a deveni vesel; a se ├«nveseli. ÔÇô Din fr. disposer, lat. disponere (dup─â pune).
DISP├ÜNE, disp├║n, vb. III. 1. Tranz. A hot─âr├«, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispozi╚Ťie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dup─â propria dorin╚Ť─â. 3. Intranz. A ie╚Öi ├«nving─âtor ├«ntr-o competi╚Ťie sportiv─â, ├«ntr-un meci; a ├«nvinge. 4. Tranz. A a╚Öeza ├«ntr-o anumit─â ordine; a aranja. 5. Refl. A c─âp─âta o bun─â dispozi╚Ťie, a deveni vesel; a se ├«nveseli. ÔÇô Din fr. disposer, lat. disponere (dup─â pune).
DISP├ÜNE, disp├║n, vb. III. 1. Tranz. A hot─âr├«, a decide; a ordona. (Absol.) Imediat ce va putea dispune singur─â, va lichida [mo╚Öia] Babaroaga. REBREANU, R. I 259. 2. Intranz. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) A avea la dispozi╚Ťie, a avea posibilitatea de a utiliza dup─â bunul plac. Azi minerii dispun de ╚Öcoli de calificare, biblioteci, cluburi, tot mai multe locuin╚Ťe spa╚Ťioase ╚Öi luminoase, dispensare, magazine de stat pentru aprovizionarea cu alimente ╚Öi produse industriale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 1/1. Unde ╚Öi cum s-a petrecut lucrul? Rogu-te comunic─â-mi toate am─ânuntele de care po╚Ťi dispune. CARAGIALE, O. VII 143. 3.. Intranz. (Fran╚Ťuzism) A ie╚Öi ├«nving─âtor ├«ntr-o ├«nt├«lnire sportiv─â. Echipa local─â a dispus de adversara ei. 4. Tranz. A a╚Öeza ├«ntr-o anumit─â ordine, a aranja. Z─ârile s├«nt umede, viorii, ╚Öi aburi u╚Öor se ├«nal╚Ť─â, dezvelind orizontul dispus in coline. ANGHEL, PR. 173. Copii veseli... alearg─â, sub picioru╚Öele lor sun─â prundul de pe aleile dispuse ├«n amfiteatru. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 33. Alte dou─â strofe, dispuse ├«ntr-acela╚Öi chip, ├«mplinesc partea curat v├«n─âtoreasc─â ╚Öi, negre╚Öit, cea mai interesant─â a baladei. ODOBESCU, S. III 89. 5. Refl. A c─âp─âta bun─â dispozi╚Ťie, a se ├«nveseli.
disp├║ne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. disp├║n, 2 sg. disp├║i, 1 pl. disp├║nem; conj. prez. 3 s─â disp├║n─â; ger. dispunß║ąnd; part. disp├║s
disp├║ne vb. Ôćĺ pune
DISPÚNE vb. 1. v. ordona. 2. decreta. 3. v. aranja. 4. v. întrece. 5. v. distra. 6. v. avea.
A se dispune Ôëá a se indispune, a se ├«ntrista
DISP├ÜNE vb. III. 1. tr. A hot─âr├«, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispozi╚Ťie; a avea posibilitatea de a decide dup─â plac. 3. intr. A ├«nvinge ├«ntr-o competi╚Ťie sportiv─â. 4. tr. A a╚Öeza, a pune ├«ntr-o anumit─â ordine. 5. refl. A c─âp─âta bun─â dispozi╚Ťie, a se ├«nveseli. [P.i. disp├║n, conj. -n─â. / dup─â fr. disposer, lat. disponere].
DISP├ÜNE vb. I. tr. 1. a hot─âr├«, a decide; a ordona. 2. a a╚Öeza, a aranja ├«ntr-o anumit─â ordine. II. intr. 1. a avea la dispozi╚Ťie; a avea posibilitatea de a decide dup─â plac. 2. a ├«nvinge ├«ntr-o competi╚Ťie sportiv─â. III. refl. a c─âp─âta bun─â dispozi╚Ťie, a se ├«nveseli. (dup─â fr. disposer, lat. disponere)
disp├║ne (disp├║n, ├║s), vb. ÔÇô 1. A hot─âr├«, a decide. ÔÇô 2. A avea la dispozi╚Ťie. ÔÇô 3. A ├«nvinge (├«n sport). ÔÇô 4. A aranja. ÔÇô 5. (Refl.) A se ├«nveseli. Lat. disponere (sec. XIX). Este dublet neol. de la despune. ÔÇô Der. disponibil, adj., din fr.; disponibilitate, s. f., din fr.; disponenda, s. f. (restituire), termen comercial, din lat. disponenda prin intermediul germ.; dispozi╚Ťi(un)e, s. f., din fr.; indispune, vb. (a indispune); indispozi╚Ťie, s. f. (stare a celui bolnav); predispune, vb., din fr.
A DISP├ÜNE disp├║n 1. tranz. 1) (solu╚Ťii, persoane etc.) A alege cu fermitate; a hot─âr├«. 2) A cere ├«n mod autoritar ╚Öi oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, fiin╚Ťe) A a╚Öeza ├«ntr-o anumit─â ordine; a aranja; a or├óndui; a r├óndui; a ordona. 2. intranz. 1) A se folosi dup─â bunul plac. 2) A repurta o victorie ├«ntr-o competi╚Ťie sportiv─â; a ├«nvinge; a birui. /<fr. disposer, lat. disponere
A SE DISP├ÜNE m─â disp├║n intranz. A c─âp─âta o bun─â dispozi╚Ťie; a deveni vesel; a se ├«nveseli. /<fr. disposer, lat. disponere
dispune v. 1. a pune ├«ntrÔÇÖo ordine oarecare: a dispune trupele; 2. a prepara la sau pentru ceva: a dispune o sal─â pentru bal; 3. a face ce vrea, a ├«ntrebuin╚Ťa dup─â plac: a dispune de averea sa; 4. a lua dispozi╚Ťiuni, a ordona: legea dispune numai pentru viitor.
* disp├║n, -p├║s, a -p├║ne v. tr. (lat. dis-pono, -p├│nere. V. pun, despun). A╚Öez, r├«ndu─şesc: a dispune trupele ├«n semicerc. Prepar, pun la dispozi╚Ťiune: a dispune o sal─â pentru bal. Hot─âr─âsc, decid: comandantu a spus ca nimen─ş s─â nu treac─â. Fig. ├Änveselesc: vestea asta la dispus (sa┼ş l-a dispus bine). V. intr. Pot face ce vrea┼ş cu ceva, am: a dispune de ban─ş, de amic─ş. V. refl. M─â prepar, sta┼ş gata: m─â dispun s─â plec.
DISPUNE vb. 1. a comanda, a decide, a fixa, a hot─âr├«, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (├«nv. ╚Öi pop.) a or├«ndui, a r├«ndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. ╚Öi Transilv.) a priti, (├«nv.) a ├«nv─â╚Ťa, a judeca, a poveli. (A ~ s─â se fac─â astfel...) 2. (JUR.) a decreta, (├«nv.) a lega. (Prin prezenta, ~...) 3. a aranja, a a╚Öeza, a clasa, a clasifica, a distribui, a grupa, a ├«mp─âr╚Ťi, a ├«ntocmi, a ordona, a organiza, a or├«ndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a r├«ndui. a sistematiza, (pop.) a chiti, (├«nv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. (SPORT) a bate, a ├«ntrece, a ├«nvinge. (A ~ la puncte de adversar.) 5. a se amuza, a se desf─âta, a se distra, a se ├«nveseli, a petrece, a r├«de, a se veseli, (├«nv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau ╚Öi se ~.) 6. a avea, a se bucura. (~ ├«n sf├«r╚Öit de un ceas tihnit.)
LÔÇÖHOMME PROPOSE, DIEU DISPOSE (fr.) omul propune, Dumnezeu dispune ÔÇô Finalizarea unor ac╚Ťiuni ale omului nu depinde, totdeauna, de voin╚Ťa sau dorin╚Ťa lui.

Dispune dex online | sinonim

Dispune definitie

Intrare: dispune
dispune verb grupa a III-a conjugarea a X-a