Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru dispozitiv

dispozit├şv, ~─â [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr dispositif] 1 sn (├Änv) Parte final─â a unui decret sau a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti, ├«n care se arat─â solu╚Ťia dat─â litigiului (╚Öi unele dispozi╚Ťii accesorii). 2 sn (├Ävr) Sediu unde se emit dispozitivele (1) unei legi. 3 sn Ansamblu de piese legate ├«ntre ele ├«ntr-un anumit fel (de obicei imobil), care ├«ndepline╚Öte o func╚Ťie determina─â ├«ntr-un sistem tehnic. 4 sn (Pex) Mod de aranjare. 5 sn (Elt; ├«s) ~ optoelectronic Dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos ├«ntr-unul electric sau invers. 6 sn Dispunere pe teren a trupelor ├«n vederea unei ac╚Ťiuni de lupt─â sau a unei deplas─âri. 7 sn (Ccr) Trupe dispuse pe teren (╚Öi zona ├«n care se afl─â). 8-9 a (├Änv) Prin care se ia (sau se d─â) o anumit─â dispozi╚Ťie (3).
DISPOZIT├ŹV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu de piese legate ├«ntre ele ├«ntr-un anumit fel (de obicei imobil), care ├«ndepline╚Öte o func╚Ťie bine determinat─â ├«ntr-un sistem tehnic. ÔŚŐ (Electron.) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos ├«ntr-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor ├«n vederea unei ac╚Ťiuni de lupt─â sau a unei deplas─âri; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (╚Öi zona ├«n care se afl─â). 3. Parte final─â a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti, ├«n care se arat─â solu╚Ťia dat─â litigiului (╚Öi unele dispozi╚Ťii accesorii). ÔÇô Din fr. dispositif.
DISPOZIT├ŹV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu de piese legate ├«ntre ele ├«ntr-un anumit fel (de obicei imobil) ╚Öi care ├«ndepline╚Öte o func╚Ťie bine determinat─â ├«ntr-un sistem tehnic. ÔŚŐ (Electron.; ├«n sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos ├«ntr-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor ├«n vederea unei ac╚Ťiuni de lupt─â sau a unei deplas─âri; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (├«mpreun─â cu zona ├«n care se afl─â). 3. Parte final─â a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti, ├«n care se arat─â solu╚Ťia dat─â litigiului (╚Öi unele dispozi╚Ťii accesorii). ÔÇô Din fr. dispositif.
DISPOZIT├ŹV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu (accesoriu) de piese imobile una fa╚Ť─â de alta care ├«ndepline╚Öte o func╚Ťie bine determinat─â ├«ntr-un sistem tehnic. Dispozitiv mecanic. Dispozitiv de siguran╚Ť─â. 2. Dispunerea pe teren a trupelor ├«n vederea unor opera╚Ťii militare. Dispozitiv de lupt─â. 3. (├Änvechit) Parte a unei legi, a unui decret, a unei ordonan╚Ťe sau a unei hot─âr├«ri judec─âtore╚Öti care cuprinde punctele care urmeaz─â s─â fie executate. Afl─â-se oare posibilitate la noi de a se aplica legea, observ├«ndu-se dispozitivul ei? ODOBESCU, S. III 345.
dispozit├şv s. n., pl. dispozit├şve
dispozit├şv s. n., pl. dispozit├şve
DISPOZIT├ŹV s. (TEHN.) mecanism, (├«nv. ╚Öi reg.) me╚Öte╚Öug. (Un ~ ingenios de stropit.)
DISPOZIT├ŹV s.n. 1. Ansamblu de piese care ├«ndepline╚Öte o anumit─â func╚Ťie ├«ntr-un sistem tehnic. 2. Dispozi╚Ťie pe teren a unor trupe pentru lupt─â, pentru o opera╚Ťie militar─â. 3. Parte final─â a hot─âr├órii unui organ de jurisdic╚Ťie. [< fr. dispositif, it. dispositivo].
DISPOZIT├ŹV s. n. 1. ansamblu de piese care ├«ndepline╚Öte o anumit─â func╚Ťie ├«ntr-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru lupt─â, pentru o opera╚Ťie militar─â. 3. parte final─â a hot─âr├órii unui organ de jurisdic╚Ťie. (< fr. dispositif)
DISPOZIT├ŹV ~e n. 1) Ansamblu de piese sau organe, legate ├«ntre ele ╚Öi dispuse ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót s─â poat─â ├«ndeplini o anumit─â func╚Ťie ├«ntr-un sistem tehnic. 2) Ansamblu de mijloace ╚Öi for╚Ťe militare, dispuse ├«n conformitate cu un plan, ├«n vederea unui anumit scop. /<fr. dispositif
dispozitiv n. 1. partea unei legi, sentin╚Ťe sau decret, ce con╚Ťine dispozi╚Ťiunile; 2. aranjarea p─âr╚Ťilor unui aparat tehnic: dispozitivul unui aparat fotografic.
* dispozit├şv n., pl. e (fr. dispositif, d. lat. disp├│situs, a╚Öezat). A╚Öezare, dispozi╚Ťiune (├«ntrÔÇÖo ma╚Öin─ârie). Hot─âr├«re, deciziune, or├«nduire.
DISPOZITIV s. (TEHN.) mecanism, (înv. și reg.) meșteșug. (Un ~ ingenios de stropit.)
DISPOZITIV DE LARGARE sistem de separare rapid─â a voalurii para╚Öutei principale, dup─â o func╚Ťionare incorect─â, pentru a asigura deschiderea corect─â a para╚Öutei de rezerv─â.
DISPOZITIV DE LUPT─é AL FORMA╚ÜIILOR DE AVIOANE dispunere ├«n zbor a avioanelor ├«n scopul execut─ârii ├«n comun a unei misiuni ├«n deplin─â securitate a zborului, importante fiind pentru aceasta: distan╚Ťa dintre avioane (m─âsurat ├«n sensul frontului), ad├óncimea forma╚Ťiei (m─âsurat─â ├«n direc╚Ťia de zbor de la primul la ultimul avion pe ├«ntregul dispozitiv de lupt─â), l─ârgimea forma╚Ťiei (m─âsurat─â de front pe ├«ntregul dispozitiv de lupt─â), ├«n─âl╚Ťimea forma╚Ťiei (dat─â de m─âsurarea pe vertical─â a spa╚Ťiului ocupat de toate avioanele). Dispozitivele de lupt─â folosite pentru celule sunt ├«n: linie, diagonal─â, fir de avioane, pentru patrule ÔÇô s─âgeat─â sau diagonal─â, pentru escadrile ÔÇô s─âgeat─â, diagonal─â sau serpentin─â de patrule.
DISPOZITIV DE STABILIZARE suprafa╚Ť─â textil─â sau para╚Öut─â cu rol de stabilizare a c─âderii libere a unui para╚Öutist sau a unui tandem de para╚Öuti╚Öti.
DISPOZITIV PENTRU DESCHIDERE AUTOMAT─é aparat de construc╚Ťie special─â (format ├«n principal dintr-o capsul─â aneroid─â, mecanism de ceasornic ╚Öi sisteme de arcuri) put├ónd fi ata╚Öat para╚Öutei principale (sau de rezerv─â), pentru a o deschide la altitudinea stabilit─â ├«n caz c─â para╚Öutistul nu a ac╚Ťionat comanda manual─â la timp.
DISPOZITIV PENTRU REZOLVAREA INCIDENTELOR ├ÄN PARA╚śUTISM cu╚Ťit special ascu╚Ťit pe ambele p─âr╚Ťi, av├ónd v├órful bont sau lam─â sub╚Ťire ╚Öi ascu╚Ťit─â ata╚Öat─â unui m├óner special, u╚Öor de manevrat, destinat t─âierii rapide a suspantelor para╚Öutei care a func╚Ťionat incorect ├«n caz de imposibilitate de a larga voalura para╚Öutei, pentru a putea deschide ├«n siguran╚Ť─â para╚Öuta de rezerv─â.

Dispozitiv dex online | sinonim

Dispozitiv definitie

Intrare: dispozitiv
dispozitiv substantiv neutru