dispozitiv definitie

18 definiții pentru dispozitiv

dispozitív, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr dispositif] 1 sn (Înv) Parte finală a unui decret sau a unei hotărâri judecătorești, în care se arată soluția dată litigiului (și unele dispoziții accesorii). 2 sn (Îvr) Sediu unde se emit dispozitivele (1) unei legi. 3 sn Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil), care îndeplinește o funcție determinaă într-un sistem tehnic. 4 sn (Pex) Mod de aranjare. 5 sn (Elt; îs) ~ optoelectronic Dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 6 sn Dispunere pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări. 7 sn (Ccr) Trupe dispuse pe teren (și zona în care se află). 8-9 a (Înv) Prin care se ia (sau se dă) o anumită dispoziție (3).
DISPOZITÍV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil), care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic. ◊ (Electron.) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (și zona în care se află). 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești, în care se arată soluția dată litigiului (și unele dispoziții accesorii). – Din fr. dispositif.
DISPOZITÍV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil) și care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic. ◊ (Electron.; în sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (împreună cu zona în care se află). 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești, în care se arată soluția dată litigiului (și unele dispoziții accesorii). – Din fr. dispositif.
DISPOZITÍV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu (accesoriu) de piese imobile una față de alta care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic. Dispozitiv mecanic. Dispozitiv de siguranță. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unor operații militare. Dispozitiv de luptă. 3. (Învechit) Parte a unei legi, a unui decret, a unei ordonanțe sau a unei hotărîri judecătorești care cuprinde punctele care urmează să fie executate. Află-se oare posibilitate la noi de a se aplica legea, observîndu-se dispozitivul ei? ODOBESCU, S. III 345.
dispozitív s. n., pl. dispozitíve
dispozitív s. n., pl. dispozitíve
DISPOZITÍV s. (TEHN.) mecanism, (înv. și reg.) meșteșug. (Un ~ ingenios de stropit.)
DISPOZITÍV s.n. 1. Ansamblu de piese care îndeplinește o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2. Dispoziție pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operație militară. 3. Parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicție. [< fr. dispositif, it. dispositivo].
DISPOZITÍV s. n. 1. ansamblu de piese care îndeplinește o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operație militară. 3. parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicție. (< fr. dispositif)
DISPOZITÍV ~e n. 1) Ansamblu de piese sau organe, legate între ele și dispuse în așa fel încât să poată îndeplini o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2) Ansamblu de mijloace și forțe militare, dispuse în conformitate cu un plan, în vederea unui anumit scop. /<fr. dispositif
dispozitiv n. 1. partea unei legi, sentințe sau decret, ce conține dispozițiunile; 2. aranjarea părților unui aparat tehnic: dispozitivul unui aparat fotografic.
* dispozitív n., pl. e (fr. dispositif, d. lat. dispósitus, așezat). Așezare, dispozițiune (într’o mașinărie). Hotărîre, deciziune, orînduire.
DISPOZITIV s. (TEHN.) mecanism, (înv. și reg.) meșteșug. (Un ~ ingenios de stropit.)
DISPOZITIV DE LARGARE sistem de separare rapidă a voalurii parașutei principale, după o funcționare incorectă, pentru a asigura deschiderea corectă a parașutei de rezervă.
DISPOZITIV DE LUPTĂ AL FORMAȚIILOR DE AVIOANE dispunere în zbor a avioanelor în scopul executării în comun a unei misiuni în deplină securitate a zborului, importante fiind pentru aceasta: distanța dintre avioane (măsurat în sensul frontului), adâncimea formației (măsurată în direcția de zbor de la primul la ultimul avion pe întregul dispozitiv de luptă), lărgimea formației (măsurată de front pe întregul dispozitiv de luptă), înălțimea formației (dată de măsurarea pe verticală a spațiului ocupat de toate avioanele). Dispozitivele de luptă folosite pentru celule sunt în: linie, diagonală, fir de avioane, pentru patrule – săgeată sau diagonală, pentru escadrile – săgeată, diagonală sau serpentină de patrule.
DISPOZITIV DE STABILIZARE suprafață textilă sau parașută cu rol de stabilizare a căderii libere a unui parașutist sau a unui tandem de parașutiști.
DISPOZITIV PENTRU DESCHIDERE AUTOMATĂ aparat de construcție specială (format în principal dintr-o capsulă aneroidă, mecanism de ceasornic și sisteme de arcuri) putând fi atașat parașutei principale (sau de rezervă), pentru a o deschide la altitudinea stabilită în caz că parașutistul nu a acționat comanda manuală la timp.
DISPOZITIV PENTRU REZOLVAREA INCIDENTELOR ÎN PARAȘUTISM cuțit special ascuțit pe ambele părți, având vârful bont sau lamă subțire și ascuțită atașată unui mâner special, ușor de manevrat, destinat tăierii rapide a suspantelor parașutei care a funcționat incorect în caz de imposibilitate de a larga voalura parașutei, pentru a putea deschide în siguranță parașuta de rezervă.

dispozitiv dex

Intrare: dispozitiv
dispozitiv substantiv neutru