dispozá vit [At: CONDICA, O. 38/1 / Pzi: ~zéz / E: fr disposer] (Înv) 1-4 A dispune (1-4).

DISPOZÁ, dispozez, vb. I. Intranz. (Franțuzism învechit) A dispune (de ceva). Sila morală a noroadelor abroghează cîteodată puterea dritului particular de a dispoza după plac de un lucru. RUSSO, S. 159.

DISPOZÁ, dispozez, vb. I. Intranz. (Franțuzism înv.) A dispune de ceva. – Fr. disposer.

DISPOZÁRE s. f. v. dispoza. [DLRM]