disponibil definitie

15 definiții pentru disponibil

disponíbil, ~ă [At: (a. 1848) DOC. EC. 952 / Pl: ~i, ~e / E: fr disponible] 1 a De care se poate dispune. 2 a Care nu are (momentan) o destinație precisă. 3 a Care este liber (pentru a putea fi utilizat). 4 a (D. oameni) Care se află la dispoziția cuiva. 5 a Care nu este angajat. 6 a Care este apt, înclinat, dispus etc. pentru ceva. 7 a Care a fost scos temporar dintr-o slujbă (putând fi rechemat la nevoie). 8 a (Îe) A pune (sau a fi, a rămâne etc.) în cadrul ~ A fi scos temporar dintr-un post (cu posibilitatea de a fi reangajat). 9 a De care se poate dispune prin donație sau testament. 10 sn Sumă de bani sau bunuri materiale de care poate dispune o instituție, o întreprindere, o persoană etc., la un moment dat, fără a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor.
DISPONÍBIL, -Ă, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-un post. 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o instituție, o întreprindere, o persoană etc. poate dispune, la un moment dat, fără a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.
DISPONÍBIL, -Ă, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujbă (putând fi rechemat la nevoie). 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o instituție, o întreprindere, o persoană etc. poate dispune, la un moment dat, fără a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.
DISPONÍBIL2, -Ă, disponibili, -e, adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat; (rar despre persoane) care nu este ocupat; liber. Sumă disponibilă. ▭ Scena apare împărțită în trei părți, după cum îngăduie spațiul disponibil. CAMIL PETRESCU, B. 91. Domnule... mă felicit că vă găsesc disponibil. ALECSANDRI, T. I 284. ◊ Expr. A pune (sau a fi, a rămîne etc.) în cadru disponibil = a pune (a fi etc.) în disponibilitate.
DISPONÍBIL1, disponibile, s. n. Sumă de bani sau alte bunuri rămase neîntrebuințate, de care se poate dispune. Poate să fie un om de înțelegere... și mai ales disponibilul rămas după achitarea creanțelor să-l plătească imediat. C. PETRESCU, R. DR. 211.
disponíbil adj. m., pl. disponíbili; f. disponíbilă, pl. disponíbile
disponíbil adj. m., pl. disponíbili; f. sg. disponíbilă, pl. disponíbile
DISPONÍBIL adj., s. 1. adj. liber, neocupat, (înv. și pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În limita locurilor ~.) 2. adj. v. vacant.
Disponibil ≠ indisponibil
DISPONÍBIL, -Ă adj. De care se poate dispune. ♦ Care nu este ocupat; liber. ◊ A pune în cadrul disponibil = a pune în disponibilitate. // s.n. Sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva. [Cf. fr. disponible, it. disponibile, lat. disponibilis].
DISPONÍBIL, -Ă I. adj. de care se poate dispune, la dispoziția cuiva. ◊ care nu este ocupat; liber. ♦ a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate. II. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva. (< fr. disponible, lat. disponibilis)
DISPONÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi folosit după bunul plac al cuiva; la dispoziția cuiva. 2) (despre persoane) Care nu este ocupat; liber. /<fr. disponible, lat. disponibilis
disponibil a. 1. de care se poate dispune: bani disponibili; 2. care se află în disponibilitate: ofițer disponibil.
* disponíbil, -ă adj. (fr. disponible, d. mlat. disponibilis). De care se poate dispune, care e la dispozițiune: persoane, sume disponibile. Care e în disponibilitate: ofițer disponibil.
DISPONIBIL adj., s. 1. adj. liber, neocupat, (înv. și pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui ~.) 2. s. efectiv, (înv.) putere. (A strîns tot ~ său de oaste.)

disponibil dex

Intrare: disponibil
disponibil adjectiv