dispersiune definitie

2 intrări

18 definiții pentru dispersiune

dispérsie sf [At: PONTBRIANT, D. / V: desperiúne, ~iúne / Pl: ~ii / E: fr dispersion, lat dispersio, -onis] 1 Împrăștiere. 2 Răspândire. 3 (Chm) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. 4 (Fiz) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 5 (Fiz; îs) ~ia luminii Descompunere sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. 6 (Mat) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. 7 Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă.
dispersiúne sf vz dispersie
DISPÉRSIE, dispersii, s. f. 1. Împrăștiere, răspândire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiúne s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.
DISPERSIÚNE s. f. v. dispersie.
DISPÉRSIE, dispersii, s. f. 1. Împrăștiere, răspândire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiúne s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.
DISPERSIÚNE s. f. v. dispersie.
DISPÉRSIE, dispersii, s. f. Împrăștiere, răspîndire, risipire. ◊ Dispersia luminii = descompunerea sub forma unui spectru a unei radiații luminoase compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. – Variantă: dispersiúne (pronunțat -si-u-) s. f.
DISPERSIÚNE s. f. v. dispersie.
dispérsie (-si-e) s. f., art. dispérsia (-si-a), g.-d. art. dispérsiei; pl. dispérsii, art. dispérsiile (-si-i-)
dispérsie s. f. (sil. -si-e), art. dispérsia (sil. -si-a), g.-d. art. dispérsiei; pl. dispérsii, art. dispérsiile (sil. -si-i-)
DISPÉRSIE s. v. împrăștiere.
DISPÉRSIE s.f. Împrăștiere, răspândire. ◊ Dispersie a luminii = descompunere sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. ♦ Împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu gazos, lichid sau solid. ♦ Expresie folosită în statistica matematică, prin care se măsoară concentrarea unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ♦ Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. [Gen. -iei, var. dispersiune s.f. / cf. fr. dispersion, it. dispersione, lat. dispersio].
DISPERSIÚNE s.f. v. dispersie.
DISPÉRSIE s. f. 1. împrăștiere, răspândire. ◊ împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ răspândire a semințelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care măsoară concentrația unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. 2. descompunere a luminii în radiațiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă. 3. (mat.) indicator numeric al împrăștierii valorilor unei variabile aleatorii față de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio)
DISPÉRSIE ~i f. 1) Răspândire în diferite direcții; împrăștiere. 2) chim. Stare de împrăștiere a unei substanțe sub formă de particule mici într-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ ~a luminii descompunere, sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, când trece printr-o prismă de sticlă. [Art. dispersia; G.-D. dispersiei; Sil. -si-e] /<fr. dispersion, lat. dispersio, ~onis
dispersiune f. împrăștiere, risipire: dispersiunea razelor luminoase.
* dispersiúne f. (lat. dispérsio, -ónis, d. dis-spérgere, a împrăștia, care vine d. spárgere, a răspîndi. V. sparg). Fiz. Împrăștiere, risipire: dispersiunea razelor luminoase.
DISPERSIE s. dispersare, împrăștiere, răsfirare, răspîndire, răzlețire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulțimii.)

dispersiune dex

Intrare: dispersie
dispersie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e
dispersiune
Intrare: dispersiune
dispersiune