Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru dispeptic

disp├ęptic, ~─â [At: C─éLINESCU, C. O. 114 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dyspeptique] 1 a Al dispepsiei. 2 a Privitor la dispepsie. 3 smf, a (Persoan─â) care sufer─â de dispepsie.
DISP├ëPTIC, -─é, dispeptici, -ce, adj. Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ÔÖŽ (Adesea substantivat) Care sufer─â de dispepsie. ÔÇô Din fr. dyspeptique.
DISP├ëPTIC, -─é, dispeptici, -ce, adj. Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ÔÖŽ (Adesea substantivat) Care sufer─â de dispepsie. ÔÇô Din fr. dyspeptique.
DISP├ëPTIC, -─é, dispeptici, -e, adj. De dispepsie, ├«n leg─âtur─â cu dispepsia. Tulbur─âri... dispeptice. ÔÖŽ (Despre oameni, adesea substantivat) (Persoan─â) care sufer─â de dispepsie.
disp├ęptic adj. m., pl. disp├ęptici; f. disp├ęptic─â, pl. disp├ęptice
disp├ęptic adj. m., pl. disp├ęptici; f. sg. disp├ęptic─â, pl. disp├ęptice
DISPÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dispepsie. [< fr. dyspeptique].
DISPÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dispepsie. (< fr. dyspeptique)
DISP├ëPTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de dispepsie; propriu dispepsiei. 3) ╚Öi substantival Care sufer─â de dispepsie; bolnav de dispepsie. Pacient ~. /<fr. dispeptique
* disp├ęptic, -─â adj. ╚Öi s. (d. vgr. d├Żspeptos, gre┼ş de mistuit). Care nu poate mistu─ş bine. V. digestibil.

Dispeptic dex online | sinonim

Dispeptic definitie

Intrare: dispeptic
dispeptic adjectiv