dispeptic definitie

10 definiții pentru dispeptic

dispéptic, ~ă [At: CĂLINESCU, C. O. 114 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dyspeptique] 1 a Al dispepsiei. 2 a Privitor la dispepsie. 3 smf, a (Persoană) care suferă de dispepsie.
DISPÉPTIC, -Ă, dispeptici, -ce, adj. Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de dispepsie. – Din fr. dyspeptique.
DISPÉPTIC, -Ă, dispeptici, -ce, adj. Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de dispepsie. – Din fr. dyspeptique.
DISPÉPTIC, -Ă, dispeptici, -e, adj. De dispepsie, în legătură cu dispepsia. Tulburări... dispeptice. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) (Persoană) care suferă de dispepsie.
dispéptic adj. m., pl. dispéptici; f. dispéptică, pl. dispéptice
dispéptic adj. m., pl. dispéptici; f. sg. dispéptică, pl. dispéptice
DISPÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dispepsie. [< fr. dyspeptique].
DISPÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dispepsie. (< fr. dyspeptique)
DISPÉPTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dispepsie; propriu dispepsiei. 3) și substantival Care suferă de dispepsie; bolnav de dispepsie. Pacient ~. /<fr. dispeptique
* dispéptic, -ă adj. și s. (d. vgr. dýspeptos, greŭ de mistuit). Care nu poate mistuĭ bine. V. digestibil.

dispeptic dex

Intrare: dispeptic
dispeptic adjectiv