dispensá [At: SĂULESCU, HR. II, 271/26 / V: (îvr) ~nzá / Pzi: ~séz / E: fr dispenser] 1 vt (Îvr) A permite. 2 vt A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. 3 vr (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”) A se lipsi de cineva sau de ceva. 4 vr (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”) A renunța la...

dispensár sn [At: DÂMBOVIȚA (1860), 2883/35 / V: (înv) despensáriu l Pl: ~e / E: fr dispensaire] Unitate medico-sanitară care asigură asistența curativ-profilactică a populației dintr-o anumită zonă teritorială, de obicei fără spitalizare.

dispensáre sf [At: DEX / Pl: ~sắri / E: dispensa] 1 Scutire de o obligație, de o îndatorire. 2 Lipsire de ceva. 3 (Rar) Renunțare la ceva.

DISPENSÁ, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.

DISPENSÁR, dispensare, s. n. Unitate medico-sanitară care asigură asistența populației dintr-o anumită zonă teritorială, de obicei fără spitalizare. – Din fr. dispensaire.

DISPENSÁRE, dispensări, s. f. Acțiunea de a (se) dispensa. – V. dispensa.

DISPENSÁ, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.

DISPENSÁR, dispensare, s. n. Unitate medico-sanitară care asigură asistența populației dintr-o anumită zonă teritorială, de obicei fără spitalizare. – Din fr. dispensaire.

DISPENSÁRE, dispensări, s. f. Acțiunea de a (se) dispensa. – V. dispensa.

DISPENSÁ, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi (de cineva sau de ceva), a renunța la... Un adevărat scriitor nu se poate dispensa de cunoașterea temeinică a limbii și literaturii populare. L. ROM. 1953, nr. 2, 35. Mă dispensez de analize. CAMIL PETRESCU, T. III 170. 2. Tranz. A scuti (pe cineva) de o obligație, de o îndatorire. Din cauza infirmității a fost dispensat de serviciul militar. ♦ A face pe cineva să nu mai aibă nevoie de...; a scuti. Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 169.

DISPENSÁR, dispensare, s. n. Instituție sanitară, curativă-profilactică, unde se dau consultații medicale în mod gratuit; p. ext. localul unei asemenea instituții. V. policlinică. Se face-n Borșa dispensar, Ba și electrică se face! DEȘLIU, M. 34. Spune doctorul că ne-ar mai trebui și un dispensar. SADOVEANU, P. M. 200.

dispensá (a ~) vb., ind. prez. 3 dispenseáză

dispensár s. n., pl. dispensáre

dispensáre s. f., g.-d. art. dispensắrii; pl. dispensắri

dispensá vb., ind. prez. 1 sg. dispenséz, 3 sg. și pl. dispenseáză

dispensár s. n., pl. dispensáre

dispensáre s. f., g.-d. art. dispensării; pl. dispensări

DISPENSÁ vb. 1. a se lipsi, a renunța. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. v. scuti.

DISPENSÁ vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].

DISPENSÁR s.n. Instituție sanitară unde se dau consultații medicale gratuite. ♦ Local unde este instalată o astfel de instituție. / < fr. dispensaire].

DISPENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispensa. [< dispensa].

DISPENSÁ vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... II. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)

DISPENSÁR s. n. instituție sanitară unde se dau consultații medicale gratuite. (< fr. dispensaire)

A DISPENSÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie liber; a elibera. /<fr. dispenser, lat. dispensare

A SE DISPENSÁ mă ~éz intranz. A înceta de a mai fi dornic. ~ de comodități. /<fr. dispenser, lat. dispensare

DISPENSÁR ~e n. med. Așezământ medico-sanitar, unde se acordă asistența medicală ambulatorie și consultații. /<fr. dispensaire

dispensà v. 1. a distribui, a împărți: providența dispensează bunurile și relele; 2. a scuti de ceva: te dispensez de a mai veni; 3. a se abține.

dispensariu n. locul unde se distribuie ajutor medical (= fr. dispensaire).

* dispensár n., pl. e saŭ -áriŭ n. (fr. dispensaire, d. dispenser, a distribui, a dispensa). Loc unde se daŭ gratis consultațiunĭ medicale și medicamente săracilor.

* dispenséz v. tr. (fr. dispenser; it. dispensare, a distribui, dispéndere, a cheltui, d. lat. dis-pensare, „a distribui”, mlat. „a acorda o favoare”. V. compensez). Distribuĭ. (Rar). Scutesc, ușurez de o obligațiune: a dispensa pe cineva de a face ceva. V. refl. Mă lipesc, mă abțin: plătesc și mă dispensez de grijă.

DISPENSA vb. 1. a se lipsi, a renunța. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. a scuti. (Îl ~ de gimnastică.)

dispensár-staționár-salváre s. n. Stabiliment medical cu dispensar, staționar și stație de salvare ◊ „[...] avea la dispoziție o mare cantină-restaurant cu săli de mese în anexele sociale ale halelor, cămine pentru tineret, un club și un dispensar-staționar-salvare.” Sc. 21 I 78 p. 1 (din dispensar + staționar + salvare)

dispensár, dispensare, s.n. – Instituție sanitară care asigură asistență populației. Inițial, aici se distribuiau medicamente gratuite pentru săraci. – Din fr. dispensaire (< fr. dispenser „a distribui, a dispensa”) (Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).