Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru dispens─â

dispens├í [At: S─éULESCU, HR. II, 271/26 / V: (├«vr) ~nz├í / Pzi: ~s├ęz / E: fr dispenser] 1 vt (├Ävr) A permite. 2 vt A scuti pe cineva de o obliga╚Ťie, de o ├«ndatorire etc. 3 vr (Cu determin─âri introduse prin prepozi╚Ťia ÔÇ×deÔÇŁ) A se lipsi de cineva sau de ceva. 4 vr (Cu determin─âri introduse prin prepozi╚Ťia ÔÇ×deÔÇŁ) A renun╚Ťa la...
disp├ęns─â sf [At: AR (1838), 381 Ôůč4 / V: (├«nv) ~nz─â / Pl: ~se / E: fr dispense] 1 Autoriza╚Ťie special─â dat─â cuiva de autorit─â╚Ťile ecleziastice sau civile de a trece, ├«n anumite cazuri, peste formalit─â╚Ťile legale obi╚Önuite Si: permisiune, (├«nv) dezlegare, ├«nvoire, remisiune. 2 Scutire a cuiva de a ├«ndeplini o anumit─â obliga╚Ťie (legal─â).
DISPENS├ü, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renun╚Ťa la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obliga╚Ťie, de o ├«ndatorire etc. ÔÇô Din fr. dispenser, lat. dispensare.
DISP├ëNS─é, dispense, s. f. Scutire a unei persoane de obliga╚Ťia ├«ndeplinirii unor condi╚Ťii legale; (concr.) act, document care atest─â aceast─â scutire. ÔÇô Din fr. dispense.
DISPENS├ü, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renun╚Ťa la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obliga╚Ťie, de o ├«ndatorire etc. ÔÇô Din fr. dispenser, lat. dispensare.
DISP├ëNS─é, dispense, s. f. Scutire a cuiva de a ├«ndeplini o anumit─â obliga╚Ťie (legal─â); (concr.) act, document care atest─â aceast─â scutire. ÔÇô Din fr. dispense.
DISPENS├ü, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi (de cineva sau de ceva), a renun╚Ťa la... Un adev─ârat scriitor nu se poate dispensa de cunoa╚Öterea temeinic─â a limbii ╚Öi literaturii populare. L. ROM. 1953, nr. 2, 35. M─â dispensez de analize. CAMIL PETRESCU, T. III 170. 2. Tranz. A scuti (pe cineva) de o obliga╚Ťie, de o ├«ndatorire. Din cauza infirmit─â╚Ťii a fost dispensat de serviciul militar. ÔÖŽ A face pe cineva s─â nu mai aib─â nevoie de...; a scuti. ├Äntrebuin╚Ťarea indiumului ne va dispensa aproape ├«n ├«ntregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 169.
DISP├ëNS─é, dispense, s. f. 1. Scutire de o obliga╚Ťie legal─â (b─âneasc─â, de stagiu etc.). 2. Autoriza╚Ťie, ├«ng─âduin╚Ť─â, permisiune dat─â cuiva de a trece, ├«n anumite cazuri, peste formalit─â╚Ťile legale obi╚Önuite. Dispens─â de v├«rst─â.
dispensá (a ~) vb., ind. prez. 3 dispenseáză
disp├ęns─â s. f., g.-d. art. disp├ęnsei; pl. disp├ęnse
dispens├í vb., ind. prez. 1 sg. dispens├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dispense├íz─â
disp├ęns─â s. f., g.-d. art. disp├ęnsei; pl. disp├ęnse
DISPENS├ü vb. 1. a se lipsi, a renun╚Ťa. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. v. scuti.
DISPÉNSĂ s. v. scutire.
DISPENS├ü vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renun╚Ťa la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o ├«ns─ârcinare, de o obliga╚Ťie etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].
DISP├ëNS─é s.f. Scutire (de o obliga╚Ťie); exceptare, excep╚Ťie de la o regul─â. ÔÖŽ Permisiunea de a face un lucru interzis ├«n mod normal de o lege. [< fr. dispense, it. dispensa].
DISPENS├ü vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renun╚Ťa la... II. tr. a scuti de o ├«ndatorire, de o obliga╚Ťie etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)
DISP├ëNS─é s. f. scutire (de o obliga╚Ťie); exceptare de la o regul─â. ÔŚŐ permisiunea de a face un lucru interzis ├«n mod normal de o lege. (< fr. dispense)
A DISPENS├ü ~├ęz tranz. (persoane) A face s─â fie liber; a elibera. /<fr. dispenser, lat. dispensare
A SE DISPENS├ü m─â ~├ęz intranz. A ├«nceta de a mai fi dornic. ~ de comodit─â╚Ťi. /<fr. dispenser, lat. dispensare
DISP├ëNS─é ~e f. Scutire de anumite obliga╚Ťii sociale. /<fr. dispense
dispens├á v. 1. a distribui, a ├«mp─âr╚Ťi: providen╚Ťa dispenseaz─â bunurile ╚Öi relele; 2. a scuti de ceva: te dispensez de a mai veni; 3. a se ab╚Ťine.
dispens─â f. scutire dela regula ordinar─â: dispens─â dela serviciul militar.
* disp├ęns─â f., pl. e (fr. dispense, scutire; it. dispensa, distribuire, c─âmar─â). Scutire, acordare a une─ş favor─ş, pe care nÔÇÖo acorz─ş altora: a primi la examin un elev ca dispens─â de etate.
* dispens├ęz v. tr. (fr. dispenser; it. dispensare, a distribui, disp├ęndere, a cheltui, d. lat. dis-pensare, ÔÇ×a distribuiÔÇŁ, mlat. ÔÇ×a acorda o favoareÔÇŁ. V. compensez). Distribu─ş. (Rar). Scutesc, u╚Öurez de o obliga╚Ťiune: a dispensa pe cineva de a face ceva. V. refl. M─â lipesc, m─â ab╚Ťin: pl─âtesc ╚Öi m─â dispensez de grij─â.
DISPENSA vb. 1. a se lipsi, a renun╚Ťa. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. a scuti. (├Äl ~ de gimnastic─â.)
DISPENS─é s. scutire, (├«nv.) scuteal─â, scutin╚Ť─â. (~ de armat─â.)

Dispens─â dex online | sinonim

Dispens─â definitie

Intrare: dispens─â
dispens─â substantiv feminin
Intrare: dispensa
dispensa verb grupa I conjugarea a II-a