Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru dispecerat

dispecerát sn [At: SCÂNTEIA, 1975, nr. 10347 / Pl: ~e / E: fr dispecer] 1-2 Serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul (1-2). 3-4 Camera unde lucrează dispecerul (1-2).
DISPECER├üT, dispecerate, s. n. Serviciu ├«n care ├«╚Öi desf─â╚Öoar─â activitatea dispecerul. ÔÇô Din dispecer.
DISPECER├üT, dispecerate, s. n. Serviciu ├«n care ├«╚Öi desf─â╚Öoar─â activitatea dispecerul. ÔÇô Din dispecer.
dispecerát s. n., pl. dispeceráte
dispecerát s. n., pl. dispeceráte
DISPECER├üT s.n. Birou, serviciu unic care supravegheaz─â mersul produc╚Ťiei ├«ntr-o ├«ntreprindere, mersul trenurilor etc. [< dispecer + -at, dup─â engl. dispatching].
DISPECERÁT s. n. birou, serviciu al dispecerilor. (după engl. dispatching)
DISPECER├üT ~e n. 1) Func╚Ťie de dispecer. 2) ├Änc─âpere ├«n care func╚Ťioneaz─â serviciul de dispeceri. /Din dispecer
a dispecer├í vb., ind. prez. 1 sg. dispecer├ęz

Dispecerat dex online | sinonim

Dispecerat definitie

Intrare: dispecerat
dispecerat substantiv neutru
Intrare: dispecera
dispecera verb grupa I conjugarea a II-a