dispecer definitie

10 definiții pentru dispecer

dispécer sm [At: SCÂNTEIA, 1953, nr. 2692 / Pl: ~i / E: eg dispatcher, fr dispatcher] 1 Tehnician sau sistem automat care urmărește, coordonează și reglementează operativ desfășurarea procesului de producție într-o întreprindere. 2 Tehnician sau sistem automat care supraveghează mersul trenurilor pe o anumită porțiune de linie. 3-4 Funcție tehnico-organizatorică în cadrul întreprinderilor industriale, de construcții, de transporturi etc., îndeplinită de un dispecer (1-2).
DISPÉCER, dispeceri, s. m. Tehnician sau sistem automat care urmărește, coordonează și reglementează operativ mersul producției dintr-o întreprindere sau, la căile ferate, supraveghează mersul trenurilor pe o anumită porțiune a liniei etc. – Din engl., fr. dispatcher.
DISPÉCER, dispeceri, s. m. Tehnician sau sistem automat care urmărește, coordonează și reglementează operativ mersul producției dintr-o întreprindere, care supraveghează mișcarea trenurilor pe o anumită porțiune a liniei etc. – Din engl., fr. dispatcher.
DISPÉCER, dispeceri, s. m. 1. (În întreprinderi mecanizate, în uzine electrice) Tehnician care reglementează mersul producției; (la căile ferate) tehnician care supraveghează mișcarea trenurilor pe o porțiune oarecare a liniei. 2. (În orice fel de întreprindere) Funcționar sau tehnician care urmărește mersul producției, ținînd legătura cu administrația centrală sau cu conducerea întreprinderii, căreia îi raportează, îi propune îmbunătățiri etc. V. inspector. Munca dispecerului cere o înaltă calificare, o vastă cunoaștere a întregului proces tehnologic al fabricii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2692. (Cu grafia dispatcher) Pipău dispatcherul... adusese ca de obicei nota de producție din uzină. CĂLUGĂRU, O. P. 329. – Scris și: dispatcher.
dispécer s. m., pl. dispéceri
dispécer s. m., pl. dispéceri
DISPÉCER s.m. Funcționar sau tehnician care controlează și reglementează permanent un proces tehnic; tehnician care supraveghează mersul trenurilor pe o porțiune anumită a liniei. [Scris și dispatcher. / < engl. dispatcher].
DISPÉCER s. m. 1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ și centralizat mersul producției într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor și al altor mijloace de transport în comun pe o porțiune anumită a liniei, repartiția energiei electrice etc. 2. funcționar care asigură primirea și repartizarea vizitatorilor în hoteluri. (< engl., fr. dispatcher)
DISPÉCER ~i m. Slujbaș sau sistem automat, care urmărește și reglementează în permanență desfășurarea unui proces (tehnic sau de producție) sau a unei circulații rutiere. /<engl., fr. dispatcher
DISPECER a) funcție tehnico-organizatorică ce asigură controlul și conducerea centrală, operativă și permanentă a zborului; b) persoană calificată îndeplinind această funcție.

dispecer dex

Intrare: dispecer
dispecer substantiv masculin