Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru dispari╚Ťie

dispari╚Ťie sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii[1] / E: fr disparition] 1 Ie╚Öire din raza vizual─â a cuiva. 2 Absen╚Ť─â inexplicabil─â a cuiva. 3 (Fig) Moarte. 4 (├Äe; d. specii de animale, plante) A fi pe cale (sau ├«n curs) de ~ A fi pe punctul de a nu mai exista ca specie, r─âm├ón├ónd doar c├óteva exemplare. 5 ├Äncetare a existen╚Ťei unei persoane sau a unui lucru. 6 ├Äncetare a unor fenomene, manifest─âri etc. 7 Suprimare a unei activit─â╚Ťi. 8 (Rar; ├«s) ~ de soare ╚Öi de lun─â Eclips─â de soare ╚Öi de lun─â. corectat─â
DISPAR├Ź╚ÜIE, dispari╚Ťii, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi v─âzut sau g─âsit; faptul de a ├«nceta s─â mai existe, s─â mai tr─âiasc─â. ÔŚŐ Loc. vb. A fi pe cale (sau ├«n curs) de dispari╚Ťie = a fi pe punctul de a disp─ârea. ÔÇô Din fr. disparition.
DISPAR├Ź╚ÜIE, dispari╚Ťii, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi v─âzut sau g─âsit; faptul de a ├«nceta s─â mai existe, s─â mai tr─âiasc─â. ÔŚŐ Loc. vb. A fi pe cale (sau ├«n curs) de dispari╚Ťie = a fi pe punctul de a disp─ârea. ÔÇô Din fr. disparition.
DISPAR├Ź╚ÜIE, dispari╚Ťii, s. f. Faptul de a disp─ârea. 1. Faptul de a nu mai (putea) fi v─âzut, de a pieri (dinaintea ochilor). Dispari╚Ťia mun╚Ťilor ├«n ├«ntunerec. BOGZA, C. O. 281. 2. Pieire, stingere; moarte. ÔŚŐ A fi pe cale (sau ├«n curs) de dispari╚Ťie = a disp─ârea ├«ncetul cu ├«ncetul. Gra╚Ťie mijloacelor de profilaxie modern─â, multe boli, alt─âdat─â endemice la noi ├«n ╚Ťar─â s├«nt ast─âzi pe cale de dispari╚Ťie.
dispar├ş╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. dispar├ş╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. dispar├ş╚Ťiei; pl. dispar├ş╚Ťii, art. dispar├ş╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
dispar├ş╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. dispar├ş╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. dispar├ş╚Ťiei; pl. dispar├ş╚Ťii, art. dispar├ş╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DISPAR├Ź╚ÜIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (dispari╚Ťia cuiva f─âr─â urm─â.) 2. v. moarte. 3. (fig.) moarte. (dispari╚Ťia vegeta╚Ťiei ├«n timpul iernii.) 4. c─âdere, suprimare, (├«nv.) supresiune. (dispari╚Ťia vocalelor finale.) 5. v. ├«ncetare. 6. ├«ncetare, trecere. (dispari╚Ťia durerii.)
Dispari╚Ťie Ôëá apari╚Ťie
DISPAR├Ź╚ÜIE s.f. Faptul de a disp─ârea; pieire, stingere; moarte. ÔŚŐ A fi pe cale de dispari╚Ťie = a disp─ârea ├«ncetul cu ├«ncetul. [Gen. -iei, var. dispari╚Ťiune s.f. / cf. fr. disparition].
DISPAR├Ź╚ÜIE s. f. faptul de a disp─ârea; pieire, stingere; moarte. (< fr. disparition)
DISPAR├Ź╚ÜIE ~i f. Faptul de a disp─ârea (din via╚Ť─â din fa╚Ťa ochilor, din actualitate). [Art. dispari╚Ťia; G.-D. dispari╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. disparition
dispari╚Ťi(un)e f. ac╚Ťiunea de a dispare, peire.
* dispara╚Ťi├║ne f. (format dup─â a-pari╚Ťiune; fr. dis-parition). Ac╚Ťiunea de a disp─ârea. ÔÇô ╚śi -├ş╚Ťie.
DISPARI╚ÜIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (~ cuiva f─âr─â urm─â.) 2. decedare, deces, moarte, pieire, pr─âp─âdire, r─âposare, sf├«r╚Öit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extinc╚Ťie, repauzare, (mai ales ├«n limbajul bisericesc) repaus, (├«nv. ╚Öi pop.) s─âv├«r╚Öire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) piei╚Öte, topenie, (├«nv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, pr─âp─âditur─â, prist─âvire, s─âv├«r╚Öenie, s─âv├«r╚Öit, sc─âdere, sconcenie, (ir.) cr─âpare, (arg.) mierleal─â, mierlire, verde╚Ö. (~ unei persoane.) 3. c─âdere, suprimare, (├«nv.) supresiune. (~ vocalelor finale.) 4. ├«ncetare, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. ├«ncetare, trecere. (~ durerii.)
DISPARI╚ÜIE. Subst. Dispari╚Ťie, evanescen╚Ť─â (rar), pierdere, evaporare (fig., fam.), volatilizare (fig.), dezagregare, dezintegrare, dematerializare; descompunere, dezmembrare, desfiin╚Ťare, distrugere, nimicire. Pieire, stingere, moarte; r─âposare, deces. Risipire, irosire, ├«mpr─â╚Ötiere, r─âsp├«ndire, spulberare, irosire. Inexisten╚Ť─â, neexisten╚Ť─â, nefiin╚Ť─â (poetic), absen╚Ť─â, lips─â. Plecare, p─âr─âsire, abandonare, dezertare, sustragere, evitare, fug─â. Adj. Disp─ârut, pierdut; volatilizat (fig.), dezintegrat, dezagregat, dematerializat, descompus, distrus, nimicit, desfiin╚Ťat. Risipit, ├«mpr─â╚Ötiat, spulberat; stins, pierit (pop.), mort. Absent, inexistent, nul, invizibil, nev─âzut, imperceptibil. Disparent (rar), evanescent (rar). Vb. A disp─ârea, a disp─ârea f─âr─â urme, a se volatiliza (fig.), a se evapora (fig., fam.), a-╚Öi pierde urma (urmele), a se pierde, a se face nev─âzut, a se duce ca pe gura lupului, a se face teac─â de p─âm├«nt, a nu se mai vedea. A se evapora, a se vaporiza, a se volatiliza. A se descompune, a se dezagrega, a se dezintegra, a se dematerializa, a se dezmembra (fig.). A se risipi, a se ├«mpr─â╚Ötia, a se r─âsp├«ndi, a se spulbera, a se irosi, a se face praf, a se alege praf ╚Öi pulbere. A reduce la zero. A pieri, a se stinge, a muri. A nu mai exista, a fi absent, a absenta, a lipsi, a nu fi de fa╚Ť─â. A face s─â dispar─â, a pierde. A descompune, dezintegra, a dematerializa, a distruge, a nimici, a face praf, a n─ârui; a l─âsa pustiu, a pustii, a spulbera. A se duce pe apa s├«mbetei. V. anulare, descompunere, dispersare, distrugere, fug─â, inexisten╚Ť─â, moarte.

Dispari╚Ťie dex online | sinonim

Dispari╚Ťie definitie

Intrare: dispari╚Ťie
dispari╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e