Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru disp─ârut

disp─âre├í vi [At: (a. 1776) URICARIUL I, 179 / V: ~p├íre, (├«nv) des~ / Pzi: disp├ír / E: fr dispara├«tre (dup─â p─ârea)] 1 A ├«nceta s─â se (mai) manifeste, s─â se (mai) produc─â. 2 (├Äe) A ~ ca prin farmec A pieri foarte repede ╚Öi f─âr─â urm─â. 3 (D. publica╚Ťii) A ├«nceta s─â (mai) apar─â. 4 (D. publica╚Ťii) A se epuiza. 5 (De obicei cu determin─âri locale) A ie╚Öi (brusc) din c├ómpul vizual al cuiva. 6 (D. oameni; de obicei cu determin─ârile ÔÇ×far─â adres─âÔÇŁ, ÔÇ×de acas─âÔÇŁ) A nu mai putea fi g─âsit (la domiciliu) Si: a se pierde. 7 (Spc; d. bunuri materiale; de obicei construit cu pronumele ├«n dativ) A se fura. 8 (Reg) A bej─âni. 9 (D. fiin╚Ťe) A muri. 10 (D. plante) A se ofili. 11 (D. popoare, ora╚Öe, bunuri materiale etc.) A ├«nceta s─â mai existe Si: a pieri.
disp─âr├║t, ~─â [At: LM / Pl: ~u╚Ťi, ~e / E: disp─ârea cf fr disparu] 1 a Care a ie╚Öit din c├ómpul vizual. 2 a Care nu mai poate fi observat sau g─âsit. 3 De a c─ârui soart─â nu se (mai) ╚Ötie nimic. 4 a (├Äe) A fi dat ~ A fi considerat ca pierdut f─âr─â urm─â (├«n timp de r─âzboi sau dezastre naturale). 5 a Care nu mai exist─â (ast─âzi). 6-7 smf, a (Om) mort. 8 a (D. publica╚Ťii) Care a ├«ncetat s─â mai apar─â.
DISPÁRE vb. III v. dispărea.
DISP─éRE├ü, disp├ír, vb. II. Intranz. 1. A se face nev─âzut, a ie╚Öi din c├ómpul vizual, a nu mai putea fi v─âzut (de╚Öi continu─â s─â existe), a pieri (dinaintea ochilor). ÔÖŽ A se pierde f─âr─â urm─â, a nu mai putea fi g─âsit. 2. A ├«nceta s─â mai existe; a se stinge, a pieri. ÔÖŽ (Despre fiin╚Ťe) A muri. [Var.: disp├íre vb. III] ÔÇô Din fr. dispara├«tre (dup─â p─ârea).
DISP─éR├ÜT, -─é, disp─âru╚Ťi, -te, adj. 1. De a c─ârui soart─â nu se mai ╚Ötie nimic. ÔŚŐ Expr. A fi dat disp─ârut = (├«n timp de r─âzboi) a fi considerat ca pierdut f─âr─â urm─â. 2. Care a ├«ncetat s─â mai existe, care a pierit, care s-a stins. ÔÖŽ (Despre fiin╚Ťe; adesea substantivat) Mort. ÔÇô V. disp─ârea. Cf. fr. disparu.
DISPÁRE vb. III v. dispărea.
DISP─éRE├ü, disp├ír, vb. II. Intranz. 1. A se face nev─âzut, a ie╚Öi din c├ómpul vizual, a nu mai putea fi v─âzut (de╚Öi continu─â s─â existe), a pieri (dinaintea ochilor). ÔÖŽ A se pierde f─âr─â urm─â, a nu mai putea fi g─âsit. 2. A ├«nceta s─â mai existe; a se stinge, a pieri. ÔÖŽ (Despre fiin╚Ťe) A muri. [Var.: disp├íre vb. III] ÔÇô Din fr. dispara├«tre (dup─â p─ârea).
DISP─éR├ÜT, -─é, disp─âru╚Ťi, -te, adj. 1. De a c─ârui soart─â nu se mai ╚Ötie nimic. ÔŚŐ Expr. A fi dat disp─ârut = (├«n timp de r─âzboi) a fi considerat ca pierdut f─âr─â urm─â. 2. Care a ├«ncetat s─â mai existe, care a pierit, care s-a stins. ÔÖŽ (Despre fiin╚Ťe; adesea substantivat) Mort. ÔÇô V. disp─ârea. Cf. fr. disparu.
DISPÁRE vb. III v. dispărea.
DISP─éRE├ü, disp├ír, vb. II. Intranz. 1. A se face nev─âzut, a ie╚Öi din c├«mpul vizual, a nu mai putea fi v─âzut (de╚Öi continu─â s─â existe), a pieri (dinaintea ochilor). Dadaca... disp─âru pe porti╚Ť─â. SADOVEANU, Z. C. 257. C├«nd am ajuns ├«n dreptul liceului, cei patru dasc─âli... au disp─ârut ├«n─âuntru. SAHIA, N. 54. Norul trece ╚Öi dispare ├Än fundul cerului. ALECSANDRI, P. II 126. ÔÖŽ A se pierde f─âr─â urm─â, a pieri, a nu mai putea fi g─âsit. I-au disp─ârut m─ânu╚Öile. 2. A ├«nceta de a mai exista, a se stinge, a pieri. De pe toate chipurile disp─âruse brutalitatea ╚Öi graba. C. PETRESCU, C. V. 76. Viforul de ast─â-noapte a disp─ârut ca un vis. ISAC, O. 63. ÔŚŐ Expr. A disp─ârea ca prin farmec = a pieri foarte repede ╚Öi f─âr─â urm─â. Z─âpada a disp─ârut ca prin farmec. ÔÖŽ (Despre persoane) A muri, a deceda. Un om dac─â dispare, un altul se ridic─â, ╚śi-n cartea vie╚Ťii nume se ╚Öterg sau se ├«nscriu. MACEDONSKI, O. I 48. Tiranul s─â dispar─â ├«n h─âul nimicirii! ALECSANDRI, T. II 164. ÔÇô Variant─â: disp├íre (CAMIL PETRESCU, T. III 322) vb. III.
DISP─éR├ÜT, -─é, disp─âru╚Ťi, -te, adj. 1. Care a ie╚Öit din c├«mpul vizual, care nu se mai vede (de╚Öi continu─â s─â existe); care nu mai poate fi observat sau g─âsit. Iat─â tratatul disp─ârut din bibliotec─â de mult. IBR─éILEANU, A. 8. ÔÖŽ De a c─ârui soart─â nu se mai ╚Ötie. Vestindu-se acolo c─â s├«nt disp─ârut ╚Öi decedat, o rud─â... a luat mo╚Ötenirea. SADOVEANU, P. M. 125. ÔŚŐ (├Än timp de r─âzboi) A fi dat disp─ârut = a fi considerat ca pierdut f─âr─â urm─â. La un an dup─â terminarea r─âzboiului, ne├«ntorc├«ndu-se acas─â, a fost dat disp─ârut. ÔŚŐ (Substantivat) La regimentul s─âu fu trecut pe lista disp─âru╚Ťilor. 2. Care a ├«ncetat de a mai exista, care a pierit, care s-a stins. Un cutremur... se ridica din fundul fiin╚Ťei ei ca din alte vie╚Ťi din veacuri disp─ârute. SADOVEANU, P. M. 270. Gropile care se v─âd azi l├«ng─â biseric─â... s├«nt pivni╚Ťele caselor disp─ârute. GALACTION, O. I 315. Figurile de elefan╚Ťi-mamu╚Ťi... ╚Öi de alte animale disp─ârute, ce s-au g─âsit pe unelte de corn. ODOBESCU, S. III 79. ÔÖŽ (Despre persoane) Mort. (Substantivat) Nu pot uita, dintre cei disp─âru╚Ťi prea devreme, un alt prieten cald ╚Öi impetuos. CAMIL PETRESCU, T. III 490.
disp─âre├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. disp├ír, 2 sg. disp├íri, 1 pl. disp─âr├ęm; ger. disp─ârß║ąnd; part. disp─âr├║t
disp─âre├í vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. disp├ír, 1 pl. disp─âr├ęm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. disp├ír─â; part. disp─âr├║t
DISP─éRE├ü vb. 1. a pieri, (fig.) a o ╚Öterge, (fam. fig.) a se dizolva, a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (R─âuf─âc─âtorul a ~ f─âr─â urm─â.) 2. a se pierde, a pieri, (reg.) a se pr─âp─âdi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ ├«n noapte.) 3. a fugi, (pop.) a lipsi, (fig.) a o ╚Öterge. (~ din fa╚Ťa mea!) 4. v. muri. 5. v. apune. 6. v. risipi. 7. v. ├«nceta. 8. v. ├«nceta. 9. a se stinge. (Z├ómbetul i-a ~.) 10. v. pieri.
DISPĂRÚT adj., s. 1. adj., s. v. mort. 2. adj. v. trecut.
A disp─ârea Ôëá a (se) ivi, a supravie╚Ťui, a se na╚Öte, a ar─âta, a se isca, a (se) ar─âta
DISPÁRE vb. III. v. dispărea.
DISP─éRE├ü vb. II. intr. 1. A nu se mai vedea, a ie╚Öi din c├ómpul vizual. ÔÖŽ A se pierde, a pieri. 2. A-╚Öi ├«nceta existen╚Ťa, a se stinge. 3. A muri, a deceda. [P.i. disp├ír, var. dispare vb. III. / cf. lat. disparere, it. disparire, fr. dispara├«tre].
DISP─éR├ÜT, -─é adj. 1. Ie╚Öit din c├ómpul vizual, care nu se mai vede. ÔŚŐ A fi dat disp─ârut = a fi considerat ca pierdut f─âr─â urm─â. 2. Care a ├«ncetat s─â mai existe. ÔÖŽ (Despre oameni, ╚Öi s.) Mort. [< disp─ârea].
DISP─éRE├ü vb. intr. 1. a nu se mai vedea, a ie╚Öi din c├ómpul vizual. ÔŚŐ a se pierde, a pieri. 2. a-╚Öi ├«nceta existen╚Ťa, a se stinge. 3. a muri, a deceda. (dup─â fr. dispara├«tre)
A DISP─éRE├ü disp├ír intranz. 1) A se face nev─âzut; a ├«nceta s─â mai fie ├«n c├ómpul vizual; a pieri. 2) A se pierde f─âr─â urm─â. 3) fig. (despre fiin╚Ťe) A ├«nceta de a mai tr─âi; a se stinge din via╚Ť─â; a se sf├ór╚Öi; a muri; a deceda; a r─âposa; a sucomba. /<fr. dispara├«tre
dispare v. a peri din vedere, a se face nevăzut: apare și dispare.
* disp├ír, -p─âr├║t, a -p─âre├í v. intr. (mlat. dis-par├ęre, fr. disparaitre. V. par 3)). Nu m─â ma─ş v─âd: soarele a disp─ârut. Nu m─â ma─ş g─âsesc: m─ânu╚Öile mele a┼ş disp─ârut. Fig. Nu ma─ş s├«nt, nu ma─ş exist: obice─şurile simple ale p─ârin╚Ťilor no╚Ötr─ş a┼ş disp─ârut, ca ╚Öi e─ş.
DISP─éREA vb. 1. a pieri, (fig.) a o ╚Öterge, (fam. fig.) a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (R─âuf─âc─âtorul a ~ f─âr─â urm─â.) 2. a se pierde, a pieri, (reg.) a se pr─âp─âdi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ ├«n noapte.) 3. a fugi, (pop.) a lipsi, (fig.) a o ╚Öterge. (~ din fa╚Ťa mea!) 4. a deceda, a se duce, a muri, a pieri, a se pr─âp─âdi, a r─âposa, a (se) sf├«rsi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (├«nv. ╚Öi pop.) a se s─âv├«r╚Öi, (├«nv. ╚Öi reg.) a se pnst─âvi, (├«nv.) a se prosl─âvi, (ir.) a cr─âpa, a plesni (├«nv. ╚Öi reg. ir.) a se sparge, (fig. ╚Öi fam.) a se cur─â╚Ťa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (├«nv. ╚Öi pop. fig.) a pica, (├«nv. ╚Öi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. ( A ~ ieri la amiaz─â.) 5. a apune, a asfin╚Ťi, a cobor├«, a pieri, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a sc─âdea, (pop.) a sc─âp─âta, a sfin╚Ťi, (fig.) a se culca a se scufunda. (Soarele ~ dup─â deal.) 6. a pieri, a se risipi. (Noaptea a ~.) 7. a amu╚Ťi, a ├«nceta, a se lini╚Öti, a mu╚Ťi, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ ├«n strad─â.) 8. a ├«nceta, a trece, (ast─âzi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~) 9. a se stinge. (Z├«mbetul i-a ~.) 10. a pieri (rar) a s─âri. (I-a ~ somnul.)
DISPĂRUT adj., s. 1. adj, s. decedat, defunct, mort, răposat, (livr.) repauzat (în limbajul bisericesc, pop. și eufemistic) pierdut (înv. și pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrșit. (~ era un om în vîrstă.) 2. adj. apus, pierdut, trecut. (Vremuri de mult ~.)
SUBLATA CAUSA, TOLLITUR EFFECTUS (lat.) dac─â se suprim─â cauza, dispare efectul ÔÇô Adagiu din dreptul roman. Efectele juridice dispar o dat─â cu dispari╚Ťia cauzei care le-a generat. ├Än sens mai larg, nu exist─â cauz─â f─âr─â efect.

Disp─ârut dex online | sinonim

Disp─ârut definitie

Intrare: disp─ârea
dispare verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
disp─ârea verb grupa a II-a conjugarea a VIII-a
Intrare: disp─ârut
disp─ârut adjectiv