Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru disonant

dison├ínt, ~─â a [At: VAHMANN, M. 48/3 / V: desun~ / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr dissonant] (╚śfg) 1 Care sun─â nepl─âcut. 2 Care reprezint─â o disonan╚Ť─â (1).
DISON├üNT, -─é, disonan╚Ťi, -te, adj. (Adesea fig.) Care sun─â nepl─âcut, care produce o disonan╚Ť─â. ÔÇô Din fr. dissonant.
DISON├üNT, -─é, disonan╚Ťi, -te, adj. (Adesea fig.) Care sun─â nepl─âcut, care reprezint─â o disonan╚Ť─â. ÔÇô Din fr. dissonant.
DISON├üNT, -─é, disonan╚Ťi, -te, adj. Care sun─â nepl─âcut, care produce o disonan╚Ť─â. Acord disonant.
dison├ínt adj. m., pl. dison├ín╚Ťi; f. dison├ínt─â, pl. dison├ínte
dison├ínt adj. m., pl. dison├ín╚Ťi; f. sg. dison├ínt─â, pl. dison├ínte
DISONÁNT adj. v. nearmonios.
Disonant Ôëá concordant
DISON├üNT, -─é adj. Nepl─âcut pentru auz, care produce disonan╚Ť─â. [< fr. dissonant].
DISON├üNT, -─é adj. care sun─â nepl─âcut, care produce disonan╚Ť─â. (< fr. dissonant)
DISON├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care produce o disonan╚Ť─â; discordant; distonant. /<fr. dissonant
disonant a. ce formeaz─â disonan╚Ť─â.
* disonánt, -ă adj. (lat. dissonans, -ántis. V. con-sonant, sun). Care sună urăt. Adv. În mod disonant.
DISONANT adj. discordant, distonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.)

Disonant dex online | sinonim

Disonant definitie

Intrare: disonant
disonant adjectiv