disolutiv definitie

6 definiții pentru disolutiv

disolutív, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr dissolutif] (Liv) Dizolvant (2).
DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Livr.) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.
DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franțuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.
*disolutív adj. m., pl. disolutívi; f. disolutívă, pl. disolutíve
disolutív adj. m., pl. disolutívi; f. sg. disolutívă, pl. disolutíve
DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif)

disolutiv dex

Intrare: disolutiv
disolutiv adjectiv