disoluție definitie

9 definiții pentru disoluție

disolúție sf [At: HOL 62/10 / V: ~iune, (înv) des~ / Pl: ~ii / E: fr dissolution] 1 (Chm; înv) Soluție. 2 (Fiz; Chm; înv) Dizolvare. 3 (Med; înv) Stricare. 4 Desființare a unui organ legislativ, partid, adunări etc. 5 (Îlv) A fi (sau a cădea) în ~ A fi sau a ajunge în stare de descompunere, de ruină. 6 (Jur) Desfacere a unei căsătorii. 7 Corupție.
DISOLÚȚIE, disoluții, s. f. Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution.
DISOLÚȚIE, disoluții, s. f. (Franțuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution.
disolúție (-ți-e) s. f., art. disolúția (-ți-a), g.-d. disolúții, art. disolúției; pl. disolúții, art. disolúțiile (-ți-i-)
disolúție s. f. (sil. -ți-e), art. disolúția (sil. -ți-a), g.-d. disolúții, art. disolúției
DISOLÚȚIE s.f. (Rar) Descompunere, destrămare; corupție, dezmăț. [Gen. -iei, var. disoluțiune, dizoluție s.f. / < fr. dissolution, cf. lat. dissolutio].
DISOLÚȚIE s. f. 1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupție. 2. (fig.) corupție. 3. absorbție a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare. (< fr. dissolution, lat. dissolutio)
DISOLÚȚIE ~i f. livr. Proces de descompunere, de dezagregare. /<fr. dissolution, lat. dissolutio
* disoluțiúne f. (lat. dis-solútio, -ónis. V. soluțiune). Chim. Descompunerea corpurilor supt influența unuĭ agent care le străbate. Fig. Ruptură, divorț: disoluțiunea uneĭ căsătoriĭ. Retragerea puteriĭ din mîna cuĭva: disoluțiunea unuĭ parlament. Desfrîŭ: disoluțiunea obiceĭurilor. – Și -úție.

disoluție dex

Intrare: disoluție
disoluție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e