Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru disolu╚Ťie

disol├║╚Ťie sf [At: HOL 62/10 / V: ~iune, (├«nv) des~ / Pl: ~ii / E: fr dissolution] 1 (Chm; ├«nv) Solu╚Ťie. 2 (Fiz; Chm; ├«nv) Dizolvare. 3 (Med; ├«nv) Stricare. 4 Desfiin╚Ťare a unui organ legislativ, partid, adun─âri etc. 5 (├Älv) A fi (sau a c─âdea) ├«n ~ A fi sau a ajunge ├«n stare de descompunere, de ruin─â. 6 (Jur) Desfacere a unei c─âs─âtorii. 7 Corup╚Ťie.
DISOL├Ü╚ÜIE, disolu╚Ťii, s. f. Descompunere, dezagregare; dec─âdere, degradare. ÔÇô Din fr. dissolution.
DISOL├Ü╚ÜIE, disolu╚Ťii, s. f. (Fran╚Ťuzism) Descompunere, dezagregare; dec─âdere, degradare. ÔÇô Din fr. dissolution.
disol├║╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. disol├║╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. disol├║╚Ťii, art. disol├║╚Ťiei; pl. disol├║╚Ťii, art. disol├║╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
disol├║╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. disol├║╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. disol├║╚Ťii, art. disol├║╚Ťiei
DISOL├Ü╚ÜIE s.f. (Rar) Descompunere, destr─âmare; corup╚Ťie, dezm─â╚Ť. [Gen. -iei, var. disolu╚Ťiune, dizolu╚Ťie s.f. / < fr. dissolution, cf. lat. dissolutio].
DISOL├Ü╚ÜIE s. f. 1. descompunere, dezagregare, destr─âmare; corup╚Ťie. 2. (fig.) corup╚Ťie. 3. absorb╚Ťie a unui mineral solid de c─âtre apa de curgere sau de infiltrare. (< fr. dissolution, lat. dissolutio)
DISOLÚȚIE ~i f. livr. Proces de descompunere, de dezagregare. /<fr. dissolution, lat. dissolutio
* disolu╚Ťi├║ne f. (lat. dis-sol├║tio, -├│nis. V. solu╚Ťiune). Chim. Descompunerea corpurilor supt influen╚Ťa unu─ş agent care le str─âbate. Fig. Ruptur─â, divor╚Ť: disolu╚Ťiunea une─ş c─âs─âtori─ş. Retragerea puteri─ş din m├«na cu─şva: disolu╚Ťiunea unu─ş parlament. Desfr├«┼ş: disolu╚Ťiunea obice─şurilor. ÔÇô ╚śi -├║╚Ťie.

Disolu╚Ťie dex online | sinonim

Disolu╚Ťie definitie

Intrare: disolu╚Ťie
disolu╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e