Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru disodil

disod├şl, ~─â [At: ONCESCU, G. 174 / Pl: ~i, ~e / E: fr dysodile] 1 sn (Mpl) Roc─â sedimentar─â caustobiolitic─â, de obicei ╚Öistoas─â, format─â prin consolidarea ╚Öi slaba ├«ncarbonizare a n─âmolurilor sapropelice. 2 a Care se refer─â la disodil (1). 3 a Alc─âtuit din disodil (3).
disod├şl1 adj. m., pl. disod├şli; f. disod├şl─â, pl. disod├şle
disod├şl2 s. n., pl. disod├şle
disod├şl adj. m., pl. disod├şli; f. sg. disod├şl─â, pl. disod├şle
disod├şl s. n., pl. disod├şle
DISOD├ŹL s. n. roc─â sedimentar─â caustobiolit─â, ╚Öistoas─â, din ├«ncarbonizarea n─âmolurilor sapropelice. (< germ. Dysodil)
disodil, (engl.= dysodile) roc─â sedimentar─â pelitic─â, de compozi╚Ťie marnoas─â sau argiloas─â, bogat─â ├«n substan╚Ťe bituminoase; pe supr. de stratifica╚Ťie se ├«nt├ólnesc frecvent urme de schelete de pe╚Öti, eflorescen╚Ťe de sulf ╚Öi rozete de gips. D. se consider─â ca roc─â ÔÇ×mam─âÔÇŁ de petrol. ├Än Rom├ónia, apare ├«n asocia╚Ťiile de fli╚Ö de v├órst─â oligocen─â din C. Orient. Sin. ╚Öist disodilic.
DISOD├ŹLE (< germ.) s. n. pl. Roci sedimentare marnoase ╚Öi argiloase bituminoase, de culoare cenu╚Öiu-negricioas─â, formate prin consolidarea ╚Öi slaba incarbonizare a n─âmolului sapropelic; ╚Öisturi disodilice. Fiind ╚Öistoase, se desfac ├«n foi sub╚Ťiri, elastice, pe suprafa╚Ťa c─ârora se g─âsesc frecvent impresiuni de pe╚Öti ╚Öi inflorescen╚Ťe de sulf sau de gips. Prin distilarea lor se ob╚Ťin gudroane, cocs, cenu╚Ö─â, gaze, ap─â.

Disodil dex online | sinonim

Disodil definitie

Intrare: disodil
disodil adjectiv substantiv neutru